Din colecția "Cele mai frumoase poezii despre Doi"
Şi merg, şi merg - poate ajung tocmai atunci,
 tot şi de tot, din depărtarea de acum,
 să pot a zice fără milă: ergo sum,
 chiar dacă sum prin grâu, prin gară şi prin lunci,
 uitat de zei, chiar dacă sum prin râpi adânci,
 şi plâng şi dorm cu beladona pe trifoi,
 şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi
 cum cere "am", cum cere "în", cum cere "doi"!
 Şi merg, şi merg - poate ajung să văd măcar
 ce am uitat, ce m-a uitat, ce n-am uitat
 de când n-aveam habar că nu aveam habar
 cât de înalt şi sfânt şi mic şi minunat
 e satul cest pe locul cest cu trei fântâni,
 un schit, un tei, un deal, o vale şi un drum - 
 cu tot cu "am", cu "în", cu "doi"... să mă îngâni
 când am să strig şi după moarte: ergo sum!

					
		
		  
	