(!) ia-ţi rochia mov, domnişoară lumină –
cea mai frumoasă pe cărarea dintre cuvinte,
dintre cuvintele care alcătuiesc numele
şi prenumele poetului păzitor de curate şi sfinte (!)
(!) ştii despre care rochie îţi vorbesc,
domnişoară şi înaltă şi lungă şi tăcătoare lumină –
rochia aceea de când te-am cunoscut
şi în care singurătatea nu se mai termină (!)
(!) a fost frumos, a fost foarte frumos
pe cărarea aceea rămasă acolo, între nimic şi tot,
umbrită de salcâmi cu floare mov
şi bătătorită de poetul cu ochii pe rod (!)
(!) tocmai acum am primit plicul de atunci,
cu scrisoarea ta răscolitoare, domnişoară lumină –
văd că ţi-ai luat rochia mov şi ai plecat
unde singurătatea nu se mai termină (!)
Domnișoara LUMINĂ Scris de Ion Zimbru
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
