!vino să iei... (şi tu!)... că se termină...
mai am destule, însă e năvală...
şi mă spăimânt că poţi rămâne fără,
sub luna veche, nouă, plină, goală,
sub cerul mincinos şi criminal,
păzit de domnul lucifer... mătincă
acest perfid lacheu dumnezeiesc
(mi) l-a zvârlit cât colo pe turbincă,
l-a dat afară pentru că ştia
cum şi necum... deoarece... fiindcă!
!mai am destule... şi-ncă mai aştept
în poartă, la fântână şi în gară,
poate ajungi să vezi că am ce-a zis
bădia creangă într-o carte rară,
[îţi jur că nu adorm şi nu mă las
(cât mai visez) cu capul pe tânjală,
pe ceasul popii jur: cel fără timp,
sub luna veche, nouă, plină, goală]
şi am de toate, numai moarte n-am...
[vino să iei... (şi tu!)... că se termină!]!
NĂVALĂ (natură vie... cu semantică şi papară) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
