Din sufletul tău mare cât Luna cea mai plină
am învăţat (întruna) să tai frunze la câini,
aici, pe strada Frunzei, cu grijă şi cu poftă...
şi să (le)-ascult lătrarea... şi să mă spăl pe mâini
când vine, pasămite, vrun timp de judecată
cu vorbă contondentă, din unghi obtuz şi-amar...
şi să-(mi) trimit (aiurea) la Ana şi Caiafa
părerile de bine, de rău... să n-am habar
că toate dimprejuru-mi... (şi sfinte! şi păgâne!)...
nu au nici o scăpare, dacă-s jucate strâmb,
iar cel care trişează n-ajunge prea departe...
rămâne pizmătareţ, proclet, ţeapăn, hadâmb!...
Din sufletul tău mare cât Luna cea mai plină
sau goală... [când Maria-i (prin jur) mireasa ta]...
am învăţat ce-nseamnă să (n)-am notă de plată
şi să ascult din Ceruri, oricând: Sigur că Da!
Strada FRUNZEI (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
