Extrag o rădăcină pătrată din vedere
şi-o pun pe foc, sub oala cu luna mea de miere,
să scadă, să rămână cât mai puţină, dar
curată, să nu-mi lase (la urmă) gust amar!
Să nu mi se aplece, pun murături pe lună
şi-i spun şi epitete...(să fie şi mai bună)...
îi suflu în ureche: o, luna mea, rămâi!...
şi să nu-mi vină greaţă, îi storc lămâi, lămâi...!
Nu vreau această miere să fie miere nouă,
dar sper să-mi ţină luna măcar o noapte, două...
şi (dacă i-i ruşine să nu-mi rămână-n gât)
o las în farfurie să-mi ţină de urât!
Extrag o rădăcină pătrată din răbdare
şi-o pun pe focul sacru, sub oala cu uitare,
să scadă toată, toată...mă duc (sub lună)-n sat
şi scot o rădăcină rotundă din păcat!
Trei rădăcini (două pătrate şi una rotundă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL! FIINDCĂ (...ar putea fi ultima) SIGUR CĂ DA! EA ESTE!
Mai multe din această categorie:
