La deal, mai sus, acolo, spre ochi... (fără drept de apel)

Scris de Ion Zimbru

Luni, 04 Februarie 2013 00:00

Aud şi văd... sunt gata (de-acum) acestea toate...
(şi cele n-întuneric, şi cele luminate)...
de pleci, să iei lumina s-o duci la început,
pe marginea iubirii şi-a primului sărut!
 
Şi e păcat de-a pururi s-o laşi în singurare,
aici... (şi fără cruce, şi fără lumânare)...
cui să-i mai bată-n iris şi-n noapte şi-n fereşti,
şi ce să-mi mai arate (de-acum) dacă nu eşti?!
 
Plecarea ta o smulge din rost şi din viteză...
(unii pândesc s-o ţină în cuşcă şi în lesă)...
ci ea doar pentru tine a stat pe-acest rotund...
ce să mai zică-n spaţiul şi timpul muribund?!
 
Văd şi aud... se suie încet-încet pe glezne,
la deal, mai sus, acolo, spre ochi... şi pare lesne
aici să se ascundă... (ce teamă i-i că pleci!)...
de pleci, închide ochii... şi du-o altui veci!