Balada surdului din jur (ultimul episod)

Scris de Ion Zimbru

Luni, 24 Iunie 2013 00:00

Prin gardul straşnic volburi des cresc şi se ridică
să mai audă păsări, să mai atingă cer...
sunt păsări mai puţine, mai rare şi mai goale,
ceru-i mai sus, mai veşted, mai mic în 2/pi/r!

Sunt albe, mov şi-albastre... buimace şi naive,
s-agaţă printre fiare, printre târtani şi praf,
tuşesc, îşi plâng pe rochii... surd, împrejurul cântă
la disperatometru, la disperatograf!

Tot jurul dă din coadă, hulpav, bate din palme,
slăveşte prăbuşirea, cruzimea, face haz
şi smulge şi striveşte aceste rochii sfinte,
şi-şi hârcâie-ascuţişuri pe tot ce-a mai rămas!

Cum lasă cel din ceruri această-nvolburare
să rupă şi s-azvârle frumosul, simplul?... cum
îngăduie vârtejul, vertijul?... cum să ierte
barbari sfărmând splendoare la margine de drum?

Cum să nu-şi piardă susul din arie când vede
atâtea dezacorduri... şi hoarde bând mister,
mâncând porunci?... sunt gata să plec sub arătură
şi să-mi des crească volburi prin ochi, până la cer!