E frumos prin transilvanii...(depărtarea mă ucide...
un departe mai departe decât oricare departe
minunat şi-nchis)...moldovo, haide, vino şi deschide,
mă ucide moldo/dorul, parcă-i botezat de moarte!...
E frumos prin transilvanii...însă, iată, peste toată
prea/sfinţirea lor s-aude cum trosneşte, cum de/scrie
sânge pe cuvânt, pe apă şi-n văzduh...alt fel de roată
pe pământuri...ce pământuri!...multe, pline cu sicrie!
E frumos prin transilvanii...dar moldova-i mai înaltă,
mai adâncă în blândeţea care vine de la şcoală,
care vine de acasă, care vine şi din altă
mamă/timp şi mamă/vreme, mamă/dor şi catedrală!
Cine, oare, din moldova...(când a curs în transilvanii
sânge de topor, de coasă, de cruzime hun/nomadă)...
nu a dat în lacrimi, cine nu sfărâmă bolovanii
"biciului divin"...cu grijă, cu alt fel de moldo/roată?!
E frumos prin transilvanii...însă doar moldova ţine
toate porţile deschise...(şi la turte şi la mere)...
tace când o mai înţeapă foaie verde nu ştiu cine,
cată peste sus şi cheamă: hai...la moldo/revedere!
Bolovanii biciului divin (moldo/pastel fără capăt) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
