Am să te aştept în gară/ cu trei flori şi-o apă chioară,
apă chioară şi dulceaţă/ tocmai până dimineaţă!...
tu ai zis că mai spre seară/ vii la mine, domnişoară,
să ne hârjonim oleacă.../ prepeleac şi prepeleacă!
şi ai zis că mai spre noapte/ vii să ne jucăm cu şoapte
şi să ne suim de-a dura/ tocmai... (ce mai tura-vura!)...
tocmai unde-s două stele/ singure şi mititele,
şi să le luăm acasă.../ făt-frumos şi făt-frumoasă!...
Gata, fluieră, s-aude/ trenul plin cu paparude,
trebuie să plec degrabă.../ rob şi mândru după roabă!...
o fi plină?... o fi goală?.../ nu-mi iese la socoteală!...
o fi nouă?... o fi veche?.../ nu pot şti, după ureche!...
trebuie s-o văd pe toată... îmbrăcată, dezbrăcată...
(au fost nori, şi zi, şi noapte,/ numai vorbe fără fapte)...
iat-o, vine şi coboară.../ (mie-mi crapă mura-n mine
şi obrazul de ruşine)... ce mai lună domnişoară!
Jocuri de seară şi de noapte (despre două) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
