E frig...şi alergi pe catete,/ spre Marile noastre Duminici...
vii parcă a ultima oară/ şi parcă ai ochii hercinici!...
Găseşte o ipotenuză... (aşa ţi-am şoptit la-nceputuri)...
şi tu ai crezut că triunghiul/ dreptunghic e sumă de fluturi,
de fluturi salvaţi cu iubire/ în micile lor policlinici,
cu toată mirarea şi mila/ din ochii tăi mari şi hercinici!
Ai grijă, că nu totdeauna/ triunghiul drept are dreptate...
alege o ipotenuză/ şi află mai multe pătrate!...
E bine... aleargă, aleargă/ pe micile tale catete...
(aşa nu ajungi niciodată/ în marile mele regrete)...!...
E frig... şi aştept (cu sfială)/ căldură din ochii hercinici,
chiar dacă porneşte târziul/ în Marile noastre Duminici!
Marile Noastre Duminici (cu micile lor policlinici) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL! FIINDCĂ (...ar putea fi ultima) SIGUR CĂ DA! EA ESTE!
Mai multe din această categorie:
