Puşcă în cer şi dă cu barda-n lună (stare de normal)

Scris de Ion Zimbru

Marți, 10 Septembrie 2013 00:00

Urât şi sec şi strâmb, spre nicăieri
mânat de lăcomie şi minciună,
rândul acesta huruie cumplit,
puşcă în cer şi dă cu barda-n lună!
 
Rândul acesta nu-i oricare rând...
a fost un rând cu minte şi cuminte...
dar, obsedat de mult, vrăjit cu mult,
şi-ntunecat cu dinte pentru dinte,
 
mărşăluieşte, urlă, poartă rău
şi crede, astfel, c-o să-şi facă bine...
ce şir de vajnici fără căpătâi
tocmai da capo, tocmai până-n fine!
 
Mai stau încet, şi nu-mi vine să cred
cum bate vântul numai din păcate,
cum strigă toţi să mă aşez la rând...
mai bine fug şi mă aşez în moarte!
 
Rândul acesta huruie cumplit,
puşcă în cer şi dă cu barda-n lună...
urât şi sec şi strâmb, spre nicăieri
mânat de lăcomie şi minciună!