Să rămâi grădină în ogradă (fără ruşine)

Scris de Ion Zimbru

Joi, 12 Septembrie 2013 00:00

Domnişoară inimă de piatră,/ nici măcar un câine nu mă latră:
semn de "hai la mine în grădină,/ a plecat, dar trebuie să vină!"
Domnişoară cremene, cum poate/ eleganta mea singurătate
de atâta vreme să se mire/ şi să-mi calce hainele de mire?!
Domnişoară piatră nestemată,/ bată-te norocul să te bată:
semn de "hai la mine în ogradă,/ vine luna, vine să te vadă!  "
Domnişoară piatră, lângă tine/ sunt poet şi n-am nici o ruşine,
tâlhăresc nimicuri importante/ şi îmi place Kafka, Schiller, Dante!
Domnişoară, gata, mâine seară/ dau cu pietre scumpe în vioară
şi o rog frumos să nu mai cânte/ uvertura nopţilor flămânde!
Gata, domnişoară piatră dură,/ viaţa asta nu mă mai îndură:
plec, rămâi grădină în ogradă,/ bată-te norocul să te bată!