Moto: "Pădurea-i sediul lui Strâmbă Lemne
sau al lui Lemn Tănase?"
(Vasile Sevastre Ghican)
Vreme de taină, timp de ca(ti)fea...
la pagina în care doamna mea
coboară-ncet din rochie şi pleacă
în vis cu lună proaspătă şi-ntreagă,
să-i ducă nişte leac zmeului plâns:
cuvinte dulci şi linişte şi mânz...
(fiindcă, fără milă, dimineaţă,
un hâtru verde i l-a smuls din viaţă
pe-al lui, cu tot cu mamă, pe-ndelete,
când mai avea o clipă ca să-l fete)!...
Şi se întoarce-n vis pentru-n sărut
că a făcut ce trebuia făcut...
(ce trebuia făcut de multă vreme,
când zmeul şi ileana erau teme
de învăţat şi scris pe deal, pe vale)...
mă plec şi (mă) declar domniei sale:
(vreme de taină, timp de ca(ti)fea...
la pagina în care doamna mea
iese din visul meu, ca dintr-o joacă,
se suie-ncet în rochie...şi pleacă)!...
Teme pentru acasă (sigur că da!) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
IN MEMORIAM: PATRU „PORUNCI” ŞI-O ÎNTREBARE - remember Simon Ajarescu Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” DIVINA TRAGEDIA: FRATELE lui AGHIUȚĂ Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!)
Mai multe din această categorie:
