Atunci, la sfârşit, iar (te)-auzi din adânc:
ce viaţă rapidă!...
Începi să te miri, ca şi cum nici nu ştii
că-i gata să-nchidă...
te miri şi începi să-nfăşori un zadar,
un fir [oare care (?)]
pe ghemul (de) unde ai fost des/făcut
şi dat la Uitare...
şi pus la ocară, la colţ şi la stâlp,
s-auzi cum se-(n)toarce
nimic tot, nimic tot, sub semnul (fatal?)
aceloraşi Parce!
Atunci, la-nceput, iar (te)-auzi din adânc:
ce moarte rapidă!...
Şi iar desfăşori a/cel ghem des/făcut,
şi-aştepţi să deschidă
a/cel care-i gata să-nchidă mereu,
s-adune, să scadă
total din nimic şi nimic din total...!...
Şi ce mascaradă
cu proşti cum/pătaţi în sudoare de sfinţi,
cu strâmte şi large
cărări, căi şi drumuri, sub semnul (fatal?)
aceloraşi Parce!
Mascaradă (nu? sigur că da!) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
