Balada mirelui moldav (andante)

Scris de Ion Zimbru

Marți, 23 Iunie 2015 00:00

Când mă uit la pian şi (nu) sunt de acord,
nu înseamnă că ştiu să nu tac, să nu cânt...!...
dacă pot şi nu vreau, nu-i ca vreau şi nu pot
să ascult ce n-am fost şi să uit ce nu sînt!

Dacă „este nimic” şi „nu-i tot”, nu-i absurd
să iau tot din nimic şi nimic de la tot,
şi să fiu judecat/condamnat pentru furt:
mort abstract după viu, viu concret după mort!

Şi mă-ntind, şi mă-ncerc (şi naiv, şi savant)...
şi mă dau la pian să mă facă neant,
să mă cânte la cei care ştiu ne/greşit:
am ajuns, am plecat, am văzut şi-am venit!

Nici atunci nu ştiam, nici acuma nu ştiu
ce înseamnă să-nvăţ a fi mort (după viu)...
ce înseamnă să uit a fi viu (după mort)...
când mă uit la pian şi (nu) sunt de acord!

Nu ştiam şi nu ştiu, dar învăţ... nu-i frumos
cu Moldova de Sus prin Moldova de Jos?
Am venit, am văzut, am plecat şi-am ajuns
cu Moldova de Jos în Moldova de Sus!