acuma ştiu că este totul!.../ atunci credeam că (nu)-i nimica!...
[între aceste două puncte/ (mi)-am numărat cât mai am până
ajung sau nu ajung acolo,/ adică-n celălalt aicea,
să văd ce mare mi-i curajul/ ori cât mi-i de măruntă frica,
să văd ce spune egoismul/ şi dacă vrea să mai rămână
în cârdăşie cu minciuna/ ori spadă-n spadă cu matricea!
printre aceste două puncte/ (ca printre scylla şi charibda,
ca printre alfa şi omega)/ am vrut să scap de păcăleală
şi să-(mi) arăt cum demiurgul/ se cătrăneşte şi (se) plânge
că nu mai are nici o noimă/ şi nici cui să-i mai sape cripta,
că tot urzeşte cu neantul/ (stau socoteală-n socoteală)
şi-ar vrea să şteargă veşnicia,/ să scalde universu-n sânge!]
între acestea, printre-acestea.../ am vrut, însă nu am scăpare:
zadarnică-i orice nădejde/ şi proastă-i orice măsurare!...
(ce bine joacă demiurgul!.../ e gata!... stă să umfle potul!)...
[atunci credeam că (nu)-i nimica!.../ acuma ştiu că este totul!]
Acuma şi Atuncea (apocaliptic tangou) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
