Când mi-era inima mai dragă,
tu-i spuneai să mă lase şi să plece cât mai departe,
să nu se mai întoarcă niciodată printre cuvintele mele
nici măcar în şagă,
nici măcar să audă şi să vadă că am suit-o într-o carte
scrisă cu privirea perpendiculară pe stele
perpendiculare:
steaua mea şi a ei, amândouă la fel de tăcute şi amare!
Când mi-era inima mai urâtă,
tu-i spuneai să vină cât mai aproape de sufletul meu
şi să nu mai părăsească nicicând
inefabilul dintre cuvintele acestea şi celelalte,
fiindcă numai ea mai ştie să plângă şi să râdă
la uşor şi la greu,
pentru numele tău în cer şi pe pământ,
căruia-i mulţumesc... fiindcă mai frumos nu se poate!
Fiindcă mai frumos nu se poate (dosarele XYZ) Scris de Ion Zimbru
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
