Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Treptat, coboară şi mănâncă tot:/ păgâne, sfinte, scumpe, brute, nete,curate şi murdare, până când/ nimic, nimic, nimic nu se mai vede!Nu-i pasăre, nu-i om, nu-i animal,/ n-are contur, nici milă, se repetă,nu umblă cu lumină, nu-i urât/ în firea lui abstractă (sau…
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Pe patul acesta se numără viaţa,din unu în unu, din şapte în şapte,din unul în alta, din una în altul,din tot, din nimic, printre crude şi coapte!Pe patul acesta se numără somnul,se numără visul, se numără toatedin cele mai lungi şi mai…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" eu scot frumos (mereu) din orişicând,/ ş-apoi îl dau (pe tot) la totdeauna -nici nu mă tem şi nici nu-mi pare rău/ că iau din toate şi răstorn într-unascot pur şi simplu din mirare, scot/ cu inima la cine mă aşteaptăşi mă…
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ zbucneşte veşnicia născătoarede (ne)simţiţi şi (extra)ordinari.../ toţi: sfinţi şi demoni... toţi: care pe care,(bat)jocuri(legi), principii cu filet/ pe stânga şi pe dreapta, să se parăcă cel ce-a-nsămânţat nu-i (ne)cioplit,/ nu râde şi nu plânge, nu separăbunul de…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Văd cum se suie volbura pe gard,/ ca o femeie albă pe o scară,până la cer şi dincolo de cer.../ şi jură că aici nu mai coboară! Şi o aud: nu vreau să mai aud/ nici un cuvânt al nimănui, vreodată –…
13-14 şi 15-16 [cel mai frumos poem cu domnişoara Levănţica]
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 05 Octombrie 2024
Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" O, zei!...ce minunată Levănţică!(!plus două zeci şi patru de carate!) –mă uit la ea, m-apucă treişpe-paişpeşi cinşpe-şaişpe gânduri preacurate!Şi-un fel de dor candid, fără sfârşire,şi-o viaţă defensivă, fără moarte,şi stau la geam, şi-o chem la poezie,dar ea nu vine...şi mănânc muşcate!Dar…
ARTĂ pentru ARTĂ (către Ioanid Romanescu și Gelu Șipote - în zi Aniversară)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 04 Octombrie 2024
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Necunoscuta mea e o Frumoasă/ de piatră, de cuvânt şi de culoare,de portativ...şi de luat acasă/ când ne/răbdarea scârţâie şi doare,când perspectiva-i cum nu se mai poate/ de neagră, de îngustă şi de rară,iar dezlegarea la singurătate/ adună, scade, şterge şi omoarăce-a…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" M-am dus la toamnă şi am stat frumosşi-ncet, cum stă un mire c-o mireasă –am înţeles că nu mai vrea nimic,vrea să uităm şi să plecăm acasă!Vrea să uităm tot ce a fost urât,vrea să lăsăm (în urmă şi departe)tot ce-a fost…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Am să mă duc la toamnă şi-am să-ţi scriu:iubito, sunt acolo, sunt la toamnăşi-aştept să-nceapă ultimul păcat,la care toată viaţa mă condamnă!Şi-am să te rog frumos: vino şi tu,dulce-amarul din gutui te ceresă vezi cum pleacă păsările-n josşi cum ne spun (plângând)…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Când mă uit la pian şi (nu) sunt de acord,nu înseamnă că ştiu să nu tac, să nu cânt –dacă pot şi nu vreau, nu-i ca vreau şi nu potsă ascult ce n-am fost şi să uit ce nu sînt!Dacă „este nimic”…
Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Stă la colţ! nu cere! are ochi a/mari!mari...de sărăcie! plini cu depărtare!n-are nici o vorbă! n-are nici un plâns!(stă la colţ! se stinge! cred că-i lumânare!)Fruntea-i – sacrosanctă arătură-n darcestei lumi deşarte, fără înainte...!tremurul sprâncenei – un semnal adânc!degetele sale – nişte…
Din colecția "Cele mai simple poezii rămase tablou" Să spunem că...da, (nu)-i posibil să cadăla tine-n grădină, la mine-n ogradă,fiindcă o ştim, dar nu vrem dinadinsul:a fi (laolaltă) învinsa şi-nvinsulfiinţei din centrul seminţelor caresunt râsuri şi plânsuri şi mâini şi picioareşi suflete vii...dar şi suflete moartecând nici nu mai zice…
PATRIA lui MIHAI EMINESCU (la mormântul lui Mihai Eminescu)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 27 Septembrie 2024
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" E linişte la mormântul lui Mihai Eminescu:lumânările ard ca nişte regine de ceară!E linişte la statuia lui Mihai Eminescu:luna-i atinge fruntea încruntată şi amară! E linişte la teiul lui Mihai Eminescu:unul mai tânăr se străduieşte să crească!E linişte în poeziile lui Mihai…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Mă întrebi despre viaţăşi crezi că ştiu ce face, ce este, cum esteşi ce se spune despre ea, dar nu vreau să răspund.Mă întrebi despre dumnezeu,şi crezi tot la fel, dar nu vreau să răspund.Mă întrebi despre fericireşi crezi că sunt fericit,…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Demult,cam pe vremea când zeiţa dreptăţiivenea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă,noi o aşteptam cu pâine şi cu sare,iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată!Demult,cam pe vremea când zeiţa frumuseţiivenea la noi cu dragoste şi cu artă…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" A fost frumos!...a fost foarte, foarte, foarte frumos!printre noi nu a trecut (niciodată) vro părere de rău,numai trenul trecea, aşa, să mă aducă şi să te aducă...!stăteam la poartă şi te aşteptam...!stăteai la poartă şi mă aşteptai...!acolo era sufletul meu!...aici era sufletul…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-audcum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti! Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi,să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcarîn ultima secundă!...hai, doamnă, e…
MINUNĂ(ȚIE) și MINUNĂ(MIE) (la mormântul poetului Ioanid Romanescu)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 21 Septembrie 2024
Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!...ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)...se desfăşoară şi se înfăşoară:MINUNĂ(ţie) şi MINUNĂ(mie)!!!!!! Numai frumos?...ar fi foarte puţinămirarea ş-admirarea!...ce înaltăe steaua POEZIEI împreună,prin lumea rece şi prin lumea caldă! Numai atât?...sigur că nu!...se vedecă steaua lor albastră-i…
VRĂJITORUL din FOLK (pentru cantautorul Walter Ghicolescu - Respect!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 20 Septembrie 2024
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Este supranumit Vrăjitorul din Folk. Vine mâine.Așa se aude. Așa se vede. Așa se știe.Vine din Totdeauna. Se aude frumos. Se vede frumos.Dar, mai ales și mai abitir, vine dinspre Poezie,este trimisul Poeziei, este triumful Metaforei,vine din Cer, vine din Pământ, vine…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunedespre minciuna din rai şi adevărul din iad,despre cea mai frumoasă poveste de dragostedescoperită în trenul de Bârlad!Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunenimic, nimănui, nici o dată (şi nici alte dăţi)că trenul de…
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ce durdulie-i fata asta bălăioară...n-am mai văzut (aşa minune) de când sunt:de/mersul ei (în lumea asta) mă omoară,în ochii săi mă simt un fel de sfinx mărunt!În zori de zi, parol, sunt mort de osteneală,că (toată noaptea) o visez, în loc să…
CUVÂNTUL ACELA (pentru Constantina Hodorogea - La Mulți Ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 Septembrie 2024
Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Pe marginea prăpăstiei,în pădurea de salcâmi cu flori negre şi înalte,cuvântul acela lăcrămeazăşi se clatină sub atingerea/greutatea celorlalte:celorlalte cuvinte moarte şi vii,celorlalte cuvinte dintr-o părere, într-o părere,celorlalte cuvinte încă ne/cunoscute,celorlalte cuvinte din alte puncte de re/vedere!Pe marginea prăpăstiei,cu o carte de poezii/rugăciuni…
eu mă gândesc la ea... şi ea se face că plouă...!eu o visez pe ea... şi ea se face că plouă...!eu o strig pe ea... şi ea se face că plouă...!eu o iubesc pe ea... şi ea se face că plouă...!ea se gândeşte la mine... şi eu încep să ning...!ea…
BALADA CĂPCĂUNULUI ÎNCET (o tragedie în limba română)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 Septembrie 2024
Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou”Sunt un biet Căpcăun... lumea zice că-s rău, c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău, nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc - nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc? Lumea râde că plâng şi mă…
