Scrisoare de Mulţumire (de la Romică Bălan, în Ziuă Aniversară, La Mulţi Ani!)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 28 Februarie 2018
(!) te venerez moldovă maică/ a mea şi-a multora ca mine - sunt fiul tău şi niciodată/ nu va să-mi fie vro ruşine cu lacrămile mele rare/ pe plaiurile tale sfinte pline în veci cu vrednicia/ strânsă-ntr-atâtea oseminte ale acelor mulţi destoinici/ şi aprigi descălecători - îţi mulţumesc moldovă maică/…
Când ai să vii ai să găseşti/ ce ai dorit întotdeauna: om umbră de salcâm în care/ umbre de păsări cântă nalt şi te aşteaptă-nlăcrămate,/ până când soarele şi luna îşi lasă umbrele la umbra/ visării unui celălalt - adică unul şi acelaşi,/ însă privit din partea unde s-aud seminţele…
(!) fiindcă altfel nu se poate,/ încep aşa, iar nu altcum: mă duc s-aştept copilăria/ la capătul acestui drum, care a/duce îndărătul/ într-un prezent fără trecut ne/dureros ca vindecarea/-ntr-un viitor ne/cunoscut (!) (!) fiindcă altfel nu se poate,/ catadicsesc taman acum: înlăcrămez şi număr invers/ paşii de/mersului postum, încep din…
Moto: „poetul este un animal marin, care trăieşte pe uscat şi vrea să zboare” (Carl Sandburg) (!) hai să facem dimineaţă/ bună până la sfârşit şi să mergem tocmai unde/ intră soarele n-amiază, că acolo se ascunde/ ce-am visat şi ce-am gândit – hai, că plânge unicornul/ şi prufneşte şi…
Moto: „mă simt NIMIC într-o mişcare/ fără de care nu se poate vrun TOT într-o deşertăciune/ secantă la eternitate” (Iolanda Cremene) (!) spaţiul (şi timpul) nu (v)-ajunge/ ca să vedeţi cât sunt de bleg fiindc-am pus întotdeauna/ numai nimic supra întreg... şi nu (v)-ajunge toată viaţa/ să (m)-auziţi cum (vă)…
Şi mă gândesc să te ating/ măcar o dată, pe cărare, în văzul lumii, unde stai/ şi taci la lună şi la soare, fiindcă eşti frumoasă-foc/ şi eşti şi tămăduitoare – eu n-am apucături de sfânt/ şi nici de laic oarecare! Şi poate să te şi sărut/ sfios şi fleţ,…
– Da, nene Sarsailă!/ - îi zic dup-ascultare - te cred, îţi dau dreptate,/ nu te-ncontrez, mi-i scârbă de călcători pe Lege,/ pe Dumnezeu...de fanţii care-au făcut din Ţară/ şi Patrie o cârpă, care-au distrus candoarea,/ nădejdea, cinstea, şcoala şi tot ce însemnează/ identitatea noastră, care-au distrus şi raiul/ şi…
M-aş spânzura şi-acuma,/ dar zău că nu-mi convine: scandalizez bigoţii,/ fac silă, stric decorul...!... Îl sun pe Sarsailă/ ca să-i ascult părerea, iar ăsta, Sfânt de Bază,/ mă ia cu binişorul: – Hei, scump prieten, spune-(mi)/ ce naiba e cu tine? cum ţi-ai pierdut curajul/ şi vlaga temerară? erai cel…
- Nu, nu, nu, nu... ferească sfântul,/ îţi jur, nu mă ocup cu asta, sunt elegant până la capăt/ şi înapoi, cred că îndură complexul preamăririi, cred că/ o doare-n miocard şi-n coasta de drac, de când i-am spus, odată,/ că e prea tare în dantură! - Eu nu te…
- Ce faci, mărite? - mă întreabă/ mărita, parcă mă răsfaţă. Eu îi răspund laconic: - Bine,/ îmbârligato... fac mătreaţă! - Şi, altceva, pe lângă astă/ nenorocire planetară, ce-ţi mai cloceşte encefalul/ tău microscopic şi zevzec? cu dragostea cum stai? - Păi, fato,/ stau ca rămasul într-o gară: mă uit…
În Visul Acesta (pentru memoria Magdalenei Oancea, odinească-se în Pace!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 16 Februarie 2018
Se face că sunt acolo, unde-i aici pentru cei care m-au aşteptat o viaţă întreagă!... Şi se mai face că toţi mă întreabă de ce n-am mai rămas acolo, adică aici pentru cei care nu m-au aşteptat niciodată!... Şi se face că sunt acolo: cărare pentru fluturi, cărare pentru furnici,…
(!) a zis maria să fiu acasă... că trece pe la mine cu sufletul curat şi cu o carte în care a scris poezii despre un mire şi o mireasă, despre ce şi despre cine îi desparte şi îi apropie gând cu gând, pas cu pas, vis cu vis, până…
(!) pentru această femeie nu am scris niciodată, fiindcă nu stă la scris, stă numai la citit (!) (!) pentru această femeie nu am surâs niciodată, fiindcă nu stă la surâs, stă numai la plâns (!) (!) pentru această femeie nu am urât niciodată, fiindcă nu stă la urât, stă…
Acuma duc o paralelă/ cu drumul, pe ţărână, dreaptă sau strâmbă, după cum e firul/ vieţii şi-al morţii dintre noi... mă odinesc, sărut pământul/ şi duc o perpendiculară pe paralelă... iar odină.../ şi iar... şi iar... văd... suntem doi fiindcă nu-i de unu jocul/ care aşteaptă să se-ntâmple... dorul îmi…
O mie şi una de Stele (către Vasile Valache, Odinească-se în Pace, Respect!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 12 Februarie 2018
„La Vasile”...mi-aduc n-amintire vorba matale calculată de trei ori şi (s)pusă cu persuasiune pentru cei care nu voiau să priceapă ce-nseamnă soare(nu)(mai)răsare, ori soare(nu)(mai)apune, ori (nu)(mai)(merge)(şi)(aşa)... şi toată suflarea nu avea cum să nu (te) înţeleagă, nu avea cum să nu-şi ia/dea samă şi s-o păstreze, cel puţin până la…
Astăzi am să vă spun că trebuie să ascultaţi cu mare atenţie ce are să se întâmple mâine! Mâine am să vă spun că trebuie să nu daţi legare la ochi şi la păsări şi dezlegare la câine! Mâine am să vă spun că trebuie să scriu cea mai frumoasă…
Moto: [„pregătiţi ghilotina,/ dar lăsaţi-mă să visez/ că dorm lângă o fântână” – (Iolanda Cremene)] Ce lene-apatie în creiere pătrate/ şi netede ca sticla unui (ne)trebnic ceas/ din care se aude tic-tac în repetate/ şi şarlatane rânduri...nu vine nici un breaz/ să-l scoată din firide şi pliuri şi unghere/ pe…
Moto: "se aglomerează lacrimi/ între cer şi infinit,/ orbul mângâie distanţa/ de la pâine la cuţit" (Iolanda Cremene) Năprasnică, frumoasă... (ce linişte grozavă s-apropie de unde sunt gata să ajung!)... o văd ca pe-o salvare, o simt ca pe-o garoafă... Una şi Unu-ntruna: o Lungă şi un Lung! Şi ce…
(!) sunt rătăcitor printr-un deşert/ unic, lătăreţ şi arogant, nici măcar iluzii nu-ntâlnesc,/ nici eroi şi zei şi dumnezei, nu mi-i frică, nu mă lamentez,/ calc persuasiv şi elegant, fac sfidare şi parcă mă simt/ în pădure cu salcâmi şi tei (!) (!) de o viaţă mă tot rătăcesc/ şi…
Dare de Samă (pentru Tănase Marcu, devorator de Poezie, Respect!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 06 Februarie 2018
(!) luminiţă verde, luminiţă chiră,/ sufletul mi-i galben, abia mai respiră,/ trebuie-i degrabă geană de la tine,/ să mai întârzie, să se mai aline (!) (!) luminiţă albă, luminiţă mare,/ sufletul meu intră-n metaforizare,/ dă-i o rază mică, poate mai rămâne/ înc-o dimineaţă să te mai îngâne/ şi să-ţi mai…
(!) aseară n-a putut să vină,/ s-a-mpiedicat de un sărut indiferent cât luna plină/ şi şmecher cât un crai zălud (!) (!) s-a-mpiedicat, şi-a rupt piciorul,/ visul şi ultimul noroc... m-am resemnat cu binişorul/ şi-am început chiar să mă rog: dă-i, doamne, numai sănătate,/ poate să vin-oricum, oricând, am sărutări…
(!) bună dimineaţa-i bună/ chiar de pare cum că nu-i, chiar de pare cum că tace:/ tu-i tăcerea toamnei, tu-i (!) (!) este bună dimineaţa/ când tăcerea din gutui zice toamnei că-i adâncă:/ tu-i adâncul toamnei, tu-i (!) (!) este bună dimineaţa/ când mă pierd haihui-haihui, printre sus/urile toamnei:/ tu-i…
Rugă Solemnă (la mormântul doamnei Elena Oprea, Odinească-se în Pace!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 02 Februarie 2018
Motto: "atâtea chipuri: linişte-n văzduhuri,/ în flori de câmp, în pietre, în altare.../cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă,/ ajunge iar în punctul de plecare" [Iolanda Cremene - ("Despre Lumină")] (!) şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine, în spatele oglinzii, terorizat de zei, mă perforau ecouri şi fulgere…
Moto: "flacără verde: nimic nu ştiu să spun despre agonia unui fluture" (Iolanda Cremene) Şi... (ca un fel de picurare/ a lumânării în sicriu, pe mâna unui dus, di/stinsă,/ cu palma pe monetă calpă)... simt ofilire-n crisalide,/ simt prea devreme cel târziu şi-aud cel greier cum se stinge/ în grele-nflorituri…
