(!) şi uită-te cât de fericiţi sunt în punctul lor de vedere,/ şi cum stau exact pe marginea pământului,/ şi nu se ascund,/ şi nu le pasă de nimeni şi de nimic,/ şi tot mănâncă mere,/ şi tot mănâncă mere (!)
(!) şi uită-te cum sămânţa fericirii nu piere niciodată,/ şi cum râd şi se joacă şi calcă pe ţâncul pământului,/ şi ea nu vrea să ştie că nu-i pasăre nestemată,/ şi că zadarnic face exerciţii de zbor pe aripile vântului (!)
(!) şi uită-te cum aleargă şi rup macii din grâu,/ şi cum nu li-i teamă că or să alunece de pe marginea pământului,/ şi cum scutură şi mănâncă mere,/ şi tot mănâncă mere,/ şi cum nu-şi mai pot ţine dragostea în frâu,/ şi cum adorm şi visează copii de zăpadă,/ şi cum se trezesc şi-mi zvârle vro două lacrimi.../ fiindcă eu sunt un mare nefericit.../ din punctul lor de vedere (!)
Mere (pentru Milică Iancu, La Mulţi Ani!) Scris de Ion Zimbru
