Şi dacă nimeni nu-şi mai poate-aduce-aminte
ce am făcut când n-am făcut altă ceva,
să înflorească dumitriţe pe morminte
şi lumânări şi licurici din Steaua mea!
Din când în când, s-o iscodească şi pe Mama –
ea ştie bine ce-am făcut, ştie mai mult
decât credeam când flutura pe deal, năframa,
şi eu plecam cu trenul timpului pierdut!
Din când în când, să-l iscodească şi pe Tata –
el ştie tot ce n-am făcut când am făcut
altă ceva decât cu mintea şi lopata...
şi mă-ntorceam cu trenul timpului trecut!
Din când în când, să uite tot, să şteargă toate –
altfel, nu-şi poate aminti nimic-nimic –
nici că sunt multe-multe dumitriţe moarte,
şi pe mormânt...şi în mormânt, ca într-un plic!
Testament (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
