Eu te-am adorat ca pe-o bacantă/ lângă un pocal cu vin sfinţit într-o toamnă pentru care toate/ uşile candorii se deschid, pentru care porţile iertării/ nu se mai închid o viaţă-ntreagă şi o moarte-ntreagă, pentru care/ cred că vecinicia nu e joacă! Eu te-am adorat ca pe-o bacantă/ albă, într-un…
Stau de mult în gară, din secunda zero.../ ceasurile parcă merg invers şi mint,/ trenul întârzie, vine şefa gării/ îmbrăcată-n negru şi abia vorbind: nu mai am bilete pentru viaţa asta,/ strângeţi-vă mâna şi plecaţi acum,/ unde fiecare ştie că-l aşteaptă/ începutul altui fără capăt drum! n-am nici pentru moarte...toată…
Cu ochii pe Cerc, să nu scap din Vedere lungimea care-i sprijină învârteala între Minus şi Plus Infinit, continui Alergătura într-astă Joacă şi mă tot întreb: ce se întâmplă cu Aria Copilăriei, dacă piere cel care l-a făcut pe Învârtitor, dar şi pe Învârtit? Ce se întâmplă, dacă În/Cercuirea şi…
Sunt gata, aştept, stau la poartă,/ cuminte, cu ochii pe zare, cu sufletul plin de nădejde,/ cu gândul că nu mi se pare nici bună, nici rea, nici amară,/ nici dulce...de ce nu se vede? de ce nu s-aude? nu ştie/ că tare mi-i foame şi sete şi dor de…
Maria s-a mutat într-o dimineaţă, fără să lase în urmă nici măcar adio, m-am trezit fără ea în odaia plină cu poezii, n-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario? Am alergat încolo şi încoace, în sus şi în jos, înainte şi înapoi, şi am…
Încerc să mă vindec de tine... ş-aduc/ leacuri şi smirnă din ţări depărtate,/ şamani să-mi descânte sufletul năuc/ şi rătăcitor printre umbre de cai şi păcate! Încerc să mă vindec de tine... şi tac,/ usuc (în cenuşă) cuvintele tale.../ vioara se-ntoarce tăcută-n copac:/ cel din care-ai cioplit-o cu mâinile goale!…
(!) te salut, marie cu miozotis... te salut şi te rog mult să-mi spui ce se ascunde în ochiul tău crud? ce se ascunde la sânul tău ademenitor, de toţi proştii şi toţi deştepţii se apropie şi muşcă şi mor? (!) te salut, marie cu miozotis... dar nu-nţeleg nici cu…
(!) a venit pământul şi mi-a dat/ a-nţelege cum (ce) mai înseamnă, cum (ce) se mai spune despre om:/ omul fără ieri şi fără toamnă (!) (!) mi-a mai dat o dată, însă n-am/ fost atent, n-am priceput nimica ş-am rămas perfect, neştiutor.../ să învăţ grindeiul şi cotiga, boul cel…
Unirea Basarabiei cu România (Oraţie de Nuntă pentru Elena şi Claudiu (de Pădurariu)... La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 17 Octombrie 2017
Uită-te în ochii mei şi spune: uită-te în ochii mei şi spune-mi că-ntru pururi azi se uneşte Basarabia cu România şi că azi încep să se adune toate lacrămile vorbite şi scrise româneşte, în tot de-a lungul şi de-a latul ne/răbdărilor pe care le-am strâns împreună, într-astă sfântă şi scumpă…
(!) toamnă crizantemătoare,/ toamnă crizantemireasă, vino şi la mine-n suflet,/ vino şi la mine-n casă, vino să-mi aduci osândă,/ nu cer milă, nu cer voie să mă laşi, fără durere,/ pe corabia lui noe (!) (!) toamnă crizantemplieră,/ vrei să-ţi fiu crizantemire? vrei să pierd-câştig turnirul/ doar de dragul dumitale?…
Epitalam [pentru Mădălina şi Cătălin (de Batog)... în Ziua Unirii, La mulţi ani!]
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 14 Octombrie 2017
Intrăm în aceeaşi oglindă şi în aceeaşi secundă şi în acelaşi gând şi în acelaşi vis: oglindă care niciodată nu poate să mintă, secundă în care niciodată nu-i închis, gând pentru care păstrăm numai înţelegere şi candoare, vis în care încăpem împreună şi fără să nu credem că fiecare-i împărţit…
Uită-te în oglindă şi vezi ochii care te-au privit ultima dată: nu-i aşa că sunt verzi şi amari ca pelinul pe care l-am cosit când erai suferindă? şi ţi-ai tămăduit rănile sufletului pedepsit să (nu) mai vadă frumuseţea păcatului dintre minus/plus infinit şi farmecul uitării când (nu) (se) mai poate…
(!) am crezut mereu că nu s-a dus/ ş-am iubit-o fără şovăire: ea citea frumos "nimic în plus".../ eu eram tămâie la citire (!) (!) o cătam pe câmp şi prin păduri,/ lăcrămam şi nu ştiam pe unde s-o mai cat cu puşti şi cu securi.../ ş-apoi am crezut să…
(!) mariile mele sunt multe, nu pot/ să le număr, nu ştiu cânte sunt:/ le adun şi le scad, le iubesc şi le scot/ la plimbare prin iadul meu mov şi mărunt (!) (!) mariile mele au plâns şi m-au dus/ anonim şi curat în ispitele lor:/ m-au dus în…
Hai, Marie, să-ţi dau Foc.../ (pentru-n Ceai, pentr-o Căldură, pentru tot ce crezi şi ştii.../ Focul meu nu mai îndură n-închisoare, vrea să-l dau.../ am atâta-nflăcărare şi atâta Milă am,/ încât Sufletul meu moare n-orice Clipă, dar şi-nvie/ n-orice Clipă... oare-i Bine să pricep că-i Osândire?/ sau să cred că…
Uită-te în ochii mei şi fii foarte atentă: peste câteva secunde am să-ţi mărturisesc un adevăr simplu şi unic şi frumos şi ne/spăimântător, singurul adevăr de natură transcendentă, care învinge şi vremea şi timpul, care durează o viaţă şi o moarte...şi îndatorat, şi îndatoritor! Gata, iată, se apropie momentul anume,…
(!) pământul umplut cu sicrie/ abia mai răsuflă-n mişcare, abia se mai ţine de steauă/ şi tot mai rahitic răsare (!) (!) se-nvârte, inspiră nădejde,/ se-mpiedică, merge, expiră, îi scârţâie timpul şi vremea/ şi ultima pasăre-liră (!) (!) jucat la trufie, pământul/ abia mai aude, mai vede cum n-are de-ales…
Ascultă salcâmul...ascultă-l/ cum strigă (înalt) (ne)răbdarea să sape n-adânc şi să-i toarne/ în zile şi nopţi timpul care-a fost sfetnic (mereu) aprioric/ şi sincer şi drept ca un Tată: ai Pâine?! ai Sare?! ai grijă,/ mănânc-o sau dă-o pe toată! ai Suflet?! ai Minte?! ai grijă,/ învaţă-(le) cum să (nu)…
Mai stă, mai porneşte, mai merge,/ oftează din greu, se hurducă, se-mpiedică, tace!...o, mamă,/ trimit spre nălţimea ta rugă: mai vino (o dată) acasă,/ n-odaia în care bunica spunea ce înseamnă lumina,/ curajul, ruşinea şi frica de cel care cheamă la pace,/ de cel care iartă păcate şi şterge greşeli…
Ordin de Zi pe Veşnicie (doi Poeţi în ziuă Aniversară)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 04 Octombrie 2017
1. Ioanid Romanescu (!) în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână/ mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună// noaptea doare ca o rană/ visul prinţului levant/ în păduri necunoscute/ mor mistreţi de diamant// face-s-ar ca mâine astăzi/ duminica următoare/ în moldova explodează/ ouă de privighetoare// se aglomerează lacrimi/ între cer…
Te aştept, nu mai am nimic de făcut în afară de aşteptare, sunt resemnat şi stau şi ascult cum mi se zbate coliva-n piept, nu mai am nici o îndoială şi nu mi se mai pare că pierd sau câştig vro bătălie din războiul etern cu marele cald şi cu…
Văd şi aud cum mi se zbate/ coliva-n piept, nerăbdătoare, şi-mi umblă sufletul prin tindă,/ nerăbdător, fără-ndurare... mă uit în colţul cu icoană/ din care mă priveşte (blândă) o mamă cu-n copil în braţe.../ şi parcă astfel (îmi) descântă: cel care suferă acuma/ şi-aicea, pentru lumea toată, e un martir…
Eu şi câinele (pentru americanul Eric Hamilton din Galaţi...La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 30 Septembrie 2017
(!) de când nu mai vine maria/ miroase-a pustiu în grădină şi luna nu vrea să răsară/ nici nouă, nici goală, nici plină (!) (!) nu pot înţelege de cine,/ de ce, până când, până unde/ îi este atâta de frică/ şi-mi pune pustiuri sub frunte (!) (!) încolo, încoace,…
(!) frumoasă perpendiculară/ de la pământ până la cer m-ai dus şi m-ai lăsat afară/ punct anonim pe doipier (!) (!) încep să cred că astă seară/ ai reuşit să mă învingi prin fum albastru de ţigară/ în colţul nostru cu paingi (!) (!) încep să ştiu că totdeauna/ m-ai…
