(!) de când nu mai vine maria/ miroase-a pustiu în grădină
şi luna nu vrea să răsară/ nici nouă, nici goală, nici plină (!)
(!) nu pot înţelege de cine,/ de ce, până când, până unde/
îi este atâta de frică/ şi-mi pune pustiuri sub frunte (!)
(!) încolo, încoace, aiurea/ măsor aşteptările toate,
dar nici o scrisoare nu vine/ să-mi spună ce face departe (!)
(!) vin păsări mai grele ca vremea,/ mai lungi ca lumina pe care
mi-a dat-o maria, odată,/ din singura ei lumânare (!)
(!) vin păsări şi stau în grădină/ şi cântă şi cântă şi cântă,
dar nu pot s-o uit pe maria/ înaltă, subţire şi blândă (!)
(!) şi stau...şi mă uit după lună.../ şi câinele tace cu mine...(!)
(!) hai, câine, să plângem alături (!) maria din veci nu mai vine (!)
Eu şi câinele (pentru americanul Eric Hamilton din Galaţi...La mulţi ani!) Scris de Ion Zimbru
