E sâmbătă!...pe apa-i milenară se duc iertări, păcate, tot, tot, tot... bune şi rele, sacre şi profane... şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot! E sâmbătă!...şi nu-i nici o scăpare din calea apei sale...hai s-o bem pe toată, într-o clipă, fără milă, să nu-i mai fim şi poftă şi…
Intră în rochia lungă şi hai să mergem la marginea lumii... în seara asta, călare pe veşnicie, vin secundele, ultimele secunde ale vremelniciei noastre călare pe iluzii... eu am să le prind, am să le opresc, iar tu, iubito, ia-le şi ascunde-le în sufletul tău fără loc, fără timp, fără…
Aud paşi suind pe coastă,/ mici şi rari şi fără vlagă... parcă vin din altă lume,/ parc-au mers o viaţă-ntreagă, parcă sunt străini pe drumul/ cest aducător la mine, parcă-s paşi bătrâni, cu zile/ scurte-scurte şi puţine, zile triste, zile negre,/ secetoase şi amare, parcă nu mai pot să urce/…
Fluture naiv, albastru,/ nu te-am mai văzut de când mă jucam cu-n zmeu cuminte/ şi n-aveam ileană-n gând... tu treceai încoace-ncolo/ şi-nvăţai să zbori încet, ca un cavaler destoinic/ şi în pas de menuet... tu dormeai pe floare rară,/ eu dormeam pe iarbă deasă, zmeul adormea pe gânduri,/ cu ileana…
Tot gratis, re/probabil, pus la punct, gol dureros, cu sufletul defunct, ochi rece, unic, sacru, care speră plus-minus infinit de sfere-n sferă! Sumă de ce-i şi sumă de ce nu-i într-un vacarm de carusel haihui, o raznă peste drept şi strâmb, călare, precept alunecos la numărare! Şi câte şi mai…
Făceam concurs de sărituri în râpă... (cine rămânea întreg, primea biscuiţi şi flori)... din când în când, o auzeam pe mama: ai să mori, făptaşule, ai să mori! Râpa era foarte adâncă... şi foarte mulţi copii visau biscuiţi şi bomboane de lux... unii nu se mai duceau nici la şcoală…
Ce turte minunate făcea mama, pe plită, descântându-le... nu poţi să n-o auzi cum pune de plămadă...!... (făcea puţine, şi-ajungeau la toţi)! Vorbea cu ploaia şi vorbea cu grâul, cu dumnezeu vorbea despre pământ, şi plămădea, şi frământa, sărmana, cele mai bune turte de oricând! Vorbea cu ciocârlia purtătoare de…
!nimic nu se sfârşeşte niciodată, deoarece nu are început...!... tot se termină cât ai zice: gata, deja îngrop un viitor trecut!... !nu cred nimic, am tot ce nu există, şi n-am ce este, şi de asta ştiu...!... fiindcă n-am încredere în capăt, nu beau devreme, nu mănânc târziu! !n-am ce…
Am fost atunci, acolo... ştii unde, cred că ştii... (locul acela singur, sfinţit de ciocârlii, unde ai spus, iubito, că vrei şi tu s-ajungi)... şi nu erai acolo, şi nu erai atunci!... Am fost... rămân acolo, atunci, departe hăt... şi nu văd nici Ileană, nici Făt-frumos nu văd, n-aud nici…
Anul acesta, anul trecut, anţărţ... şi mai departe (prolegomene la re/facerea lumii)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 08 Iulie 2015
Am auzit că (în anul acesta) nu mai vine toamna pe deal şi pe vale, pe sus şi pe jos, că nu mai vine nici în crâşmă, nici în biserică, nici în rai, nici în iad, că nu va fi nici urât, nici frumos, că va fi aşa cum vrea…
Treptat, coboară şi mănâncă tot:/ păgâne, sfinte, scumpe, brute, nete, curate şi murdare, până când/ nimic, nimic, nimic nu se mai vede!... Nu-i pasăre, nu-i om, nu-i animal,/ n-are contur, nici milă, se repetă, nu umblă cu lumină, nu-i urât/ în firea lui abstractă (sau concretă)! E chiar frumos, e…
Printre crude şi coapte (cu bibicul Costică Molotcă, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 06 Iulie 2015
Pe patul acesta se numără viaţa, din unu în unu, din şapte în şapte, din unul în alta, din una în altul... din tot, din nimic...printre crude şi coapte! Pe patul acesta se numără somnul, se numără visul, se numără toate din cele mai lungi şi mai scurte şi clare…
Mă duc la gară, cu trei greieri în spinare... (unul - soprană, unul - surd, unul - tenor)... ce filarmonică ţi-aduc, Nu/mă/Uitare!... mirele tău mă fac (nebun, bătrân şi chior...!) Soprana cântă, iată, cântă Traviata... (surdul n-aude, dar pricepe "la minor")... tenorul are ochi albaştri, parcă-i tata... şi zice: hai...să…
Şi scot frumos (mereu) din orişicând, ş-apoi îl dau (pe tot) la totdeauna... nici nu mă tem şi nici nu-mi pare rău că iau din toate şi răstorn într-una! Scot pur şi simplu din mirare, scot cu inima la cine mă aşteaptă şi mă primeşte-n suflet şi în vis... şi…
Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ zbucneşte veşnicia născătoare de (ne)simţiţi şi (extra)ordinari.../ toţi: sfinţi şi demoni...toţi: care pe care... (bat)jocuri(legi), principii cu filet/ pe stânga şi pe dreapta, să se pară că cel ce-a-nsămânţat nu-i (ne)cioplit,/ nu râde şi nu plânge, nu separă bunul de rău, păcatul de iertare/ în…
Aveţi răbdare, gata, faceţi loc.../ ajunge pentru toţi, e foarte mare, e multă, lungă, naltă, e oricum/ şi-oricând vrea şi aşteaptă fiecare! N-o mai strigaţi şi nu vă năpustiţi…/ea-i (ne)norocul tuturor, ea poate da (gratis, cu-mprumut, fără regret)/ săruturi şi nădejdi (ne)meritate! Vă rog, nu râdeţi, n-are nici un rost,/…
Văd cum se suie volbura pe gard,/ ca o femeie albă pe o scară, până la cer şi dincolo de cer.../ şi jură că aici nu mai coboară!... Şi o aud: nu vreau să mai aud/ nici un cuvânt al nimănui, vreodată... un om ca tine, ieri, când înfloream,/ a…
La revedere, drumu-i lung! (întru memoria doamnei Teodora Simiz)
Scris de Ion Zimbru Luni, 29 Iunie 2015
Nu pot veni, astăzi mă duc la doamna Mâine, plec mai devreme, că-i târziu...şi vreau s-ajung la timp, fiindcă am visat că face pâine încă de ieri...la revedere, drumu-i lung! E foarte lung...şi-am auzit că niciodată, încă de azi, acolo, nimeni n-a ajuns... am întrebat...ştiu, pentru mine stă la poartă,…
O, zei!... ce minunată Vişin(ic)ă!... (!plus două zeci şi patru de carate!)... mă uit la ea, m-apucă treişpe-paişpe şi cinşpe-şaişpe gânduri preacurate!... Şi-un fel de dor candid, fără sfârşire, şi-o viaţă defensivă, fără moarte... şi stau la geam, şi-o chem la poezie, dar ea nu vine... şi mănânc muşcate!... Dar…
M-am dus la toamnă şi am stat frumos şi-ncet, cum stă un mire c-o mireasă... am înţeles că nu mai vrea nimic, vrea să uităm şi să plecăm acasă! Vrea să uităm tot ce a fost urât, vrea să lăsăm (în urmă şi departe) tot ce-a fost fals şi viaţă…
Am să mă duc la toamnă şi-am să-ţi scriu: iubito, sunt acolo, sunt la toamnă şi-aştept să-nceapă ultimul păcat, la care toată viaţa mă condamnă! Şi-am să te rog frumos: vino şi tu, dulce-amarul din gutui te cere să vezi cum pleacă păsările-n jos şi cum ne spun (plângând) la…
Necunoscuta mea e o frumoasă de piatră, de cuvânt şi de culoare, de portativ... şi de luat acasă când ne/răbdarea scârţâie şi doare, când perspectiva-i cum nu se mai poate de neagră, de îngustă şi de rară, iar dezlegarea la singurătate adună, scade, şterge şi omoară ce-a mai rămas din…
Când mă uit la pian şi (nu) sunt de acord, nu înseamnă că ştiu să nu tac, să nu cânt...!... dacă pot şi nu vreau, nu-i ca vreau şi nu pot să ascult ce n-am fost şi să uit ce nu sînt! Dacă „este nimic” şi „nu-i tot”, nu-i absurd…
A fost o dată?!...(dacă nici o dată?)... gramatical vorbind, (n)-a fost mereu!... pe-atunci, nu se găsea în tot de-a una, doar Dumnezeu avea un dumnezeu! Nu se găsea sintactic, morfologic... n-aveai nici subiect, nici predicat!... gramatical vorbind, (n)-aveai ce face, erai născut Continuu, damnat! Şi ea era: simetrică, egală!... ş-un…
