!cele mai triste despărţiri sunt în gară
când chiuie locomotiva în sine
şi te anunţă că pleacă maria
şi că e greu să te desparţi chiar de tine!
!ce bestie şi locomotiva asta
şuieră de parcă maria se duce la nuntă
şi tu rămâi ca un mire castrat
într-o singurătate măruntă-măruntă!
!mai stai în gară o zi două zile
mai stai câteva nopţi nenumărate
fără să ştii că după maria
chiar toate trenurile vor fi suspendate!
!şeful gării scoate nişte lacrimi
lângă clădirea cu figură de animal
flutură steagul pentru ultima oară
şi intră definitiv în concediu premortal!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mersul trenurilor (despre tristeţea impiegatului scăldat în lacrimi) Scris de Ion Zimbru

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie: