A fost frumos!... a fost foarte, foarte, foarte frumos!... printre noi nu a trecut (niciodată) vro părere de rău... numai trenul trecea, aşa, să mă aducă şi să te aducă...! stăteam la poartă şi te aşteptam...!... stăteai la poartă şi mă aşteptai...!... acolo era sufletul meu!... aici era sufletul tău!...…
Vezi limpede: aceasta-i ruina unei stele, cenuşa unui spaţiu şi-a unui timp trecut, blestemul, simfonia, norocul, cicatricea, orbirea şi-arătarea din tot ce (n)-am văzut! Vezi limpede: aceasta-i proiecţia fatală, părerea genială a unui fals ascuns în Tot ce-nseamnă vecinic Nimic într-o Clipită de care eşti departe, dar crezi că ai…
Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!... şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?... citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti! Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi, să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu... şi sufletul…
Minună(ţie) şi Minună(mie) (pentru Anda şi Costel, casă de piatră!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 06 Iunie 2015
Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!... ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)... se desfăşoară şi se înfăşoară: minună(ţie) şi minună(mie)! Numai frumos?...ar fi foarte puţină mirarea ş-admirarea!...ce înaltă e steaua cestor fluturi împreună, prin lumea rece şi prin lumea caldă! Numai atât?...sigur că nu!...se vede că steaua lor albastră-i…
O doamnă cu ferestre luminate" (pentru doamna Ioana Mihai, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 05 Iunie 2015
!stai liniştită, doamna mea de cruce, şi fii atentă...iată: chiar de cade mărimea sa, ne/totul, nu am frică... doar ştii că am ferestre luminate cu zori din ochii tăi, cu manuscrise scântei din toate gândurile tale, din somnuri, din visări şi din iluzii umblate şi-ascuţite prin walhalle... ştii c-am strigat…
Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spune despre minciuna din rai şi adevărul din iad, despre cea mai frumoasă poveste de dragoste descoperită în trenul de Bârlad! Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spune nimic, nimănui, nici o dată (şi nici alte dăţi) că trenul de Bârlad nu…
Dictatură de sezon (pre/text dictat de Nicolae Cristea pentru Manuela Poteră, doi serioşi cititori de VL)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 03 Iunie 2015
De dimineaţă până-n seară stau la pândă să văd cum vine din adânc...primul să văd alcătuirea-i goală, singură şi blândă cum bate-n geamuri, toată, fără îndărăt! Şi cum pe prispă stă oleacă şi mă roagă să mă dau jos din visul sec şi să-i deschid că vrea o noapte de…
Poreclă (cea mai scurtă biografie din sudul Moldovei de nord)
Scris de Ion Zimbru Marți, 02 Iunie 2015
Ion (în sat) e poreclit Ion... şi sapa lui e poreclită sapă, şi nu visează garduri de beton, şi linia din palme i se crapă! N-are fântână-n curtea de folos... (abia-i încape câinele-n ogradă)... e campionul mersului pe jos, necunoscut la vro olimpiadă! Şi (rareori) blestemă şi înjură, şi dă…
Ce durdulie-i fata asta bălăioară... n-am mai văzut (aşa minune) de când sunt: de/mersul ei (în lumea asta) mă omoară, în ochii săi mă simt un fel de sfinx mărunt! În zori de zi, parol, sunt mort de osteneală, că (toată noaptea) o visez, în loc să dorm... îi scriu…
eu mă gândesc la ea... şi ea se face că plouă... eu o visez pe ea... şi ea se face că plouă... eu o strig pe ea... şi ea se face că plouă... eu o iubesc pe ea... şi ea se face că plouă...! ea se gândeşte la mine... şi…
Sunt un biet Căpcăun... lumea zice că-s rău, c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău, nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc... nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc? Lumea râde că plâng şi mă face urât... şi mi-i milă de toţi, şi-mi…
Cuvântul acela (şi celelalte cuvinte pentru doamna Valentina, straşnică cititoare de VL)
Scris de Ion Zimbru Joi, 28 Mai 2015
Pe marginea prăpăstiei, în pădurea de salcâmi cu flori negre şi înalte, cuvântul acela lăcrămează şi se clatină sub atingerea/greutatea celorlalte: celorlalte cuvinte moarte şi vii, celorlalte cuvinte dintr-o părere, într-o părere, celorlalte cuvinte încă necunoscute, celorlalte cuvinte din alte puncte de re/vedere! Pe marginea prăpăstiei, cu o carte de…
Aş vrea să spun că a murit Ion (litanie la mormântul lui Ion Langa, odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 27 Mai 2015
Aş vrea să spun că a murit Ion, dar nu pot spune, tac, nu am cuvinte, mă dor toate cuvintele de când umblam în patru ochi printre morminte şi nu credeam să învăţăm... cum zice poetul cel al nostru, cel Mihai... citeam pe cruci despre odihnă, despre adâncul crud al…
Nu mai pot răsări, nu mai ştiu să apun: uite, stau spânzurat de-o amiază schiloadă, vine ochiul de sfinx pe-o nuia de alun, lupii vin (plictisiţi) să mănânce zăpadă! Dacă dorm, nu visez să cobor pe pământ, ca un înger smintit, cu aripi de şindrilă... mi se pare că-s viu,…
Nu mai am...am dat (la toţi, la toate) de râs, de plâns, de viaţă şi de moarte! am dat (la fiecare) cât a vrut până la capăt, până la-nceput! am dat şi la frumos şi la urât, şi nu mai am (şi eu) cu ce să râd! am dat din…
Moto: „în toamna asta nu mai plec de-acasă./ nici o plecare nu mai are preţ./ rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă./ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ. (Iolanda Cremene) Au fugit câinii din lanţuri, toamna s-a-ngropat de vie, sfântul tremură-n biserici, ninge în autobuz, pe maidanul cu gunoaie s-a pierdut…
două bucăţi de cer aşa rotunde iubiţi şi respectaţi cu suprapreţ singurii ochi în care se ascunde albastrul s/pus demult la voroneţ ai grijă domnişoară să nu-ţi cadă enigma bleusielului pe jos de milă n-ar mai ninge cu zăpadă şi n-ar mai învia iisus hristos n-ar mai ploua cu nici…
Gata, vine trenul! Hai! Nu ne suim? Am luat bilete numai pentru dus, nu ne mai întoarcem, nu mai vrem nimic, nu mai stăm pe gânduri! Nu aşa ai spus? Ai (cu tine) totul! Am (cu mine) tot! Ce-ai păţit, frumoaso? Ce s-a întâmplat? Ai uitat vro clipă? Ai uitat…
Un zbârnâit de libelulă prin trandafiri sălbatici şi un fâlfâit de măcăleandru prin salcâmii ultimului moromete şi un zbârnâit de săgeată din arcul copilăriei şi un foşnet de mirare prin tot ce se (mai) aude şi tot ce se (mai) vede! Nu, nu sunt propoziţii simple, nu sunt simboluri ale…
Timp stat la dor. Teroare. Uimire-n fel şi chip. Dor stat la timp. Cădere. Steril în joc fecund. Lucrare-n gol. Plutire. Ce-atâta cip-cirip, dacă nu ştiu nimica-ntru pururi despre sunt? Apoi, din nou. Frustrare. Tortură-n suflet pur. Sânge divin pe clape. Şi-uitare. Dans stupid. Lucrare-n plin. Flanare. Ce-atâta tur/retur, dacă…
Pe calea şi răbdarea lui (la mormântul lui nea Costică Avram din Cudalbi, odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 18 Mai 2015
Pogoară, curge, curge, suie/ de ieri în azi, de azi în ieri,curge întruna, toată viaţa,/ dar nu se varsă nicăieri,rămâne-n susul şi în josul/ cestui înalt, cestui adânc,rămâne candelă în care/ jertfele ochilor se strângdrept hrană a luminii date/ la tuturor, la nimănui,pentru întoarcere pe calea,/ pe drumul, pe răbdarea…
Moto: „Când (mai târziu) a putrezit catargul,/ sirenele muriseră la prova./ Îndrăgostit de-a lungul şi de-a largul,/ visam Ithaca, dar strigam Moldova!” (Iolanda Cremene) în moldova poeziei ziua-i cât o săptămână mor poeţii în picioare sprijinindu-se de lună noaptea doare ca o rană visul prinţului levant în păduri necunoscute mor…
S-a scufundat corabia bătrână, lovită de vântoase-n lung şi-n lat, umplută cu scrisori despre departe... aproape de liman s-a scufundat, umplută cu tandreţe şi candoare, cu lacrămi şi nădejdi fără sfârşit, cu tot ce-a strâns din largul rătăcirii prin farmecul pustiului lichid... cu tot cu vis şi dor, cu toate…
La muncă!... La muncă!... Poetul trebuie condamnat la muncă silnică, pe viaţă, să se sature, să-i ajungă, să nu mai viseze, să nu trăiască mult şi uşor!... Ce-i cu atâta frumuseţe/estetică nejustificată? Ce-i cu atâta poezie pe cap de locuitor? Ce-i cu atâtea cuvinte folosite/violate ilegal? Ce-i cu atâtea imaginaţii…
