Moto: „!şi mai adânc şi mai adânc/ tot mai înalt tot mai înalt/ acest liman (nu)-i nicăieri/ (nu)-i nici limanul celălalt!// !eu nu ajung eu sunt ajuns/ n-acelaşi loc pe altă stea/ unde nimicu-mi zice cum/ văd toată moartea uite-aşa!” (Iolanda Cremene) !înalt suav nu văd prezent şi plus în…
!a fost frumos foarte frumos/ nu cred că a mai fost vrodată ceva mai mult ceva mai rar/ secundă mai îndelungată!... !nu cred...fiindcă nici acum/ şi cred că nici o altă oară alt cineva n-a mai umblat/ cu sufletul pe dinafară... alt cineva n-a mai venit/ când toată lumea stă…
!bună dimineaţa doamnă/ cred că am trecut de toamnă şi tot merg aşa-ntr-o doară/ poate-ajung la primăvară poate-ajung şi-ncep o altă/ mai adâncă mai înaltă stare fără de oprire/ ca-ntr-un fel de bălsămire ca-ntr-un fel de-mprospătare/ dup-atâta alergare prin pustiuri verzi şi albe/ fără nici un strop de-aproape fără nici…
Omul cu praştie şi frică (poem pentru pian şi vioară în aer bemol minor)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 31 Octombrie 2015
Hai, vino până la mine, vino să vezi cum nimeni nu mai trece să se înfrupte din livada mea...!... nu pot veni, nu pot veni... locuiesc într-o pasăre cu picioarele rupte! Pasărea aceea... care a fost în livadă când toţi pomii erau albi ca nişte mirese... un om flămând a…
Poem circumstanţial de tot (pentru Neculai Petrache, la 70 de ani)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 30 Octombrie 2015
Eu n-am avut răbdare niciodată... am căutat-o-ntruna... şi o caut în pas alert (sălbatic) de pian, şi-n tânguiri (domestice) de flaut, şi-n tril (devastator) de liră spartă, şi-n fluierat de mierlă părăsită, şi-n glas îngânător de cuc stingher, şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită... dar toate (negreşit... şi…
Moto: „orbul trece prin toamnă/ ca şi cum ar vedea piaţa plină cu crizanteme./ apoi se loveşte de marginea oraşului/ şi se întoarce zâmbind:/ asta este umbra mea/ asta este umbra cuvintelor mele”: (Iolanda Cremene) !să vii şi să stai câteodată/ la umbra cuvintelor mele aici în această absenţă/ de…
Stau cuminte, mândru şi total/ ca un zero între paranteze, nu cerşesc, nu-mi pasă, nu râvnesc/ osanale, ode, vorbe dese despre timpul meu ne(pe)trecut,/ despre starea fundamentală: unic, fără minus, fără plus,/ lipsă plină şi tăcere goală! Nu întreb, fiindcă am răspuns,/ leac şi armonie pentru toate: sunt rotundul care…
!hai să mergem ziua şi frumos/ prin tăcerea firelor de iarbă până la sfârşit şi până când/ stă a câta oară să înceapă! !mergem încotro nu ne oprim/ unde întunericul aşteaptă să ne vadă paşii spre atunci/ totdeauna supra niciodată! !uite am ajuns la orizont/ parcă se aude cum o…
Oprirea continuă (la mormântul lui Toni Munteanu...odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 26 Octombrie 2015
Sigur că da...acuma, la plecare cu tot cu steauă, mâna-i se des/tinde, iar pasărea Poesis cântă-i lira şi-l înveleşte-ncet, fără cuvinte! Sigur că da...acum s-adună toate sub semnul greu şi straşnic al tăcerii, şi-l vor, şi-l roagă negreşit, şi-l udă cu lacrimi delicate şi puzderii! Sigur că da...a fost cum…
!hai să-ţi dau o floare de salcâm tocmai din demult şi din uitare tocmai din adâncul şi înaltul celei clipe tămăduitoare! !hai să ne jucăm fără de timp fără milă şi fără de vreme prea-i târziu şi trist în cest acum şi ceva necunoscut mă teme! !hai să prindem fluturii…
!e gata...începe pornirea aceea, aici şi acum: ce fast, ce sublim, câtă morgă, ce lux şi desene de fum... şi multe sugestii de negru, şi multe nuanţe de gri pun visuri la punct, şi himere, pun flori şi pun punctul pe i...! şi surle şi trâmbiţe cântă decent şi util…
!când „este” mai şade acasă,/ şi-„a fost” întârzie puţin, adorm într-„o mie şi una/ de nopţi”...şi mă văd aladin cu lampa făcându-mi dorinţe,/ aşa, câte pot să nu duc, şi visuri cu tine, pe dealul/ acela, de-al nostru, sub rug, pe valea aceea, a noastră,/ sub tei, sub salcâm, sub…
Să vii când clopotele cheamă la vecernie, când toate intră-n adormire şi visare... eu ţi-am împletit o coroană de mirt pentru această clipă de pace devastatoare! Ştiu că tu îmi aduci o coroană de spini... aşa ai zis atunci, când a început să te mire sufletul meu foarte aproape de…
Să fii cu minte...nu mai trece mult şi-ncepe iar oprirea următoare, sub farmecul aceluiaşi salcâm umplut cu păsări şi suit în floare, păzit de-un zmeu mărunt şi delicat, scăpat din timp, aşa, ca prin minune, şi prigonit, şi alungat din cărţi, din vis-răsare, spre frumos-apune! Să fii cuminte...şi să stai…
Mă simt pustiu... şi te împiedici de pragul sufletului meu când vezi că n-are nici o noimă şi nici un pic de Dumnezeu!... Mă simt pustiu... nu mă aşteaptă nici un plecat, nici un venit, nu mă mai strigă măcar nimeni să-mi dea oleacă de chibrit, să-mi dea un seu…
Un cântec delicat de echilibru indiferent (unu supra unu = doi supra doi)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 17 Octombrie 2015
!în toamna asta plec până la tinesă-mi dai sărutul morilor de vântşi să-ţi aduc o crizantemă albăcu fluture rămas tocmai de cândaveam atâta primăvară-n sufletvăzduhul mi-era plin cu vorba tacu timpul tău cu aripile talepe care până-n capăt aş zburaşi ar pieri şi sus şi înainteşi n-ar mai fi nici…
Re/facerea lumii (pentru Luca Manoliu şi părinţii săi)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 16 Octombrie 2015
!un copil, şi o păpuşă,/ şi-o păpuşă, şi-un copil, şi o mamă care face/ jucării pentru-amândoi, şi un tată fără margini,/ într-un (in)finit subtil, într-o lume treacă-meargă/ înainte şi-napoi! !uite azi şi uite mâine/ cum se fac (întruna) ieri, şi cum ce n-a fost există/ sub un semn miraculos, uite…
Cântec de echilibru indiferent (ultima supunere la punct)
Scris de Ion Zimbru Joi, 15 Octombrie 2015
!deodată pierd echilibrul precar şi pierd chiar tot ce am avut deodată nimic nu mai miroase a sălbatic înţepenesc toate punctele pe roată! !luna răsare dinspre asfinţit steaua mea cască de osteneală tot ce am uitat bate la fereastră şi mama mă duce de mână la şcoală! !şi mai am…
!hai să căutăm copilăria unde am uitat-o într-o zi frică am c-a putrezit şotronul cred că cercul nu mai are pi! !plânge în tăcere am visat-o chiar în noaptea asta de acum seara stă cu nimenea pe prispă ziua umblă singură pe drum! !poart-aceeaşi rochie de stambă merge tot cu…
!zicea că toate-toate sunt departe, şi n-am s-ajung, şi n-am să le găsesc... degeaba cred şi sper în „după moarte”, cu „pământesc” şi fără „pământesc”! !zicea că toate-toate sunt aproape, dar nu le văd, şi nici nu le ghicesc... degeaba cred că viaţa (nu) mă-ncape cu „omenesc” şi fără „omenesc”!…
Poftiţi în catacombe! (situaţie de urgenţă: cod roşu de ne/răbdare)
Scris de Ion Zimbru Luni, 12 Octombrie 2015
!veniţi vă rog la mine-n catacombe mâine aduc trecutul în prezent fiindcă viitorul nu mai vine eu sunt cel mai amarnic repetent! !veniţi să vă luaţi tot ce mai este ce se mai poate din ce-a fost demult luaţi că se termină şi trecutul şi n-am să am la ce…
Să vezi ce frumos va să fie! (dialog în metru metafizic definitiv)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 10 Octombrie 2015
Acum nu-mi mai trebuie minte,/ şi pun numai sufletu-n joc!... Nimic nu mai stă la-ndoială.../ şi totul e simplu şi pur:/ nu am pentru ce să mai caut,/ nu am pentru ce să mai rog... nu-i nimeni să dea sau să ceară/ n-acest mic şi mare-mprejur!... Şi dacă nu-i nimeni,…
(elegie întru memoria doamnei Aurora Spânu, plecată în braţele Luminii fără de sfârşit) E mâine, mamă... parcă ieri era un astăzi... dimpreună... dar nici gândul nu mă ducea să văd în locul tău cenuşa unui vis înflăcărându-l, înflăcărându-mi timpul până când începe punctul pregătit să vină în drumul meu, să-i…
Sunt bulgărul acela...cred că-l ştii... rostogolit în jurul firii tale când timpul meu, tac-tic, tic-tac, bătea ca un pui strâmb, cu aripi inegale... şi m-ai văzut, şi-ai spus că nu mă laşi departe, fără ploaie şi zăpadă, să mă usuc, să fiu biet lut uitat... că n-ai s-azvârli cu mine…
