chiar acuma scriu cea mai frumoasă poezie, dar nu cred că am s-o duc până la capăt, vreodată -cum să ajung tocmai acolo şi să zic"îţi mulţumesc, DUMNEZEULE, astfel a fost să fie (!)îţi place cum a ieşit această splendoare terminată (?)îţi place cum gândesc de/spre TOT şi de/spre NIMIC (?)vezi cât de înaltă/adâncă mi-i RE/VEDEREA pe careai (s)pus-o în ochi(i) (mei) de STEA ne/întâmplătoare" (?)decât să zic aşa, iar DUMNEZEU să râdă la mineşi să-mi umble la ...

Astăzi e o ziuă mai specială, dacă mi se permite să forţez gradul de comparaţie! Mai specială decât Mâine vreau pentru ca să zic! Mâine, Astăzi nu va mai face nici două parale, adică va fi un biet Ieri inutil, supus uitării a/normale! Deci, Azi fiind o ziuă specială, am să-mi asum aroganţa de a „croşeta” pe marginea unui domn aproape Ne/Cunoscut de dumneavoastră, deşi-i simţiţi prezenţa/absenţa în orice Clipă a Pe/Trecerii fiecăruia în/spre implacabila Deşert� ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"printre litera zero şi tine trecui/ - m-ai spus până-n cer şi m-ai dat nimănui! printre litera zero şi mine ai dat/ merinde la toţi, numai mie păcat! printre litera zero şi noi nu a fost/ să vrem a trăi şi-a muri pe de rost! de la litera zero făcui doar un pas/ - şi nimic n-a trecut şi nimic n-a rămas! până-n ultima literă multe mai sunt/ - nu se poate ajunge cu gândul mărunt! nu se poate măcar arătare în vis/ - ce ur ...

Hai să ne jucăm de-a dura/ printre cei ce nu-s:/ eu îi scad mâine din astăzi,/ cum pe jos din sus!/ tu-i aduni astăzi cu mâine,/ cum pe sus din jos.../ şi ne dă (în tot de-a una) ieri majestuos!// Hai să ne jucăm de-a dura/ printre cei ce sînt:/ eu îi scad pe ceşti din ceia,/ cum pe cum din când!/ tu-i aduni pe cei cu ceştia,/ cum pe când şi cum.../ şi ne dă (în tot de-a una) unde-i chiar acum!// Hai să ne jucăm de-a dura/ printre noi, acum:/ eu îl scad pe eu din mine,/ ...

vreau să te văd... şi nu pot să te văd -/ nişte cuvinte negre nu mă lasă -/ sunt singur, singur, umblu mult şi-ncet,/ prin gând, prin vis, prin suflet şi prin casă mă uit pe geam, aşa, din când în când -/ poate treci tu, întâmplător, pe stradă,/ şi te opreşti cât ţine un surâs -/ dar nimenea nu poate să mă vadă mă uit în sus, la fel - vreau să-nţeleg/ distanţa clară dintre rău şi bine -/ adun şi scad, împart, despart - văd cum/ tavanul se apropie de mine/ ...

nu ar fi fost, dacă nu ar fi fost/ lux, lene, lăcomie, laşitate – cvartetul zilnic al nenorocirii/ de sus, de jos, din faţă şi din spate   nu ar fi fost, dacă nu s-ar fi spus/ atâtea şi atâtea vorbe grele de/spre ce nu se ştie sau se ştie/ că (nu)-s aceste ori că (nu)-s acele   aceste...de acolo şi de-aici –/ acele...(de aici şi de acolo) – dacă-i curat în fapt/gând, nu există/ nici un încoace şi nici un încolo   dacă-i curat, sudalma e-n zadar,/ blestemul se sf ...

Dinspre cel mai ne/ştiut şi ne/straniu Anonim... (adică dinspre plus in/finit, adică dinspre minus finit)... ascult doar Trei cuvinte pogorându-se şi rostogolindu-se şi anunţându-mă cu aleasă şi devastatoare şi nemaipomenită Bucurie: Vine Marele Somn! Vine Marele Somn!... Şi eu cred că are dreptate acest Glas! Şi eu cred că într-aceste Trei cuvinte se află Răspunsul! Şi eu cred că numai Aşa este frumos şi posibil să învăţăm cât de mult ne-a fost dat să Vremelnicim ...

!!! e simplu cum de-acum până atunci. e simplu cum de-atunci până acuma, dacă nu calc pe taine şi porunci, dacă nu uit de taica şi de muma, dacă mă doare sufletul când văd cum păsările intră în tăcere, cum ies din zbor şi cad într-un prăpăd dezlănţuit de morgă şi avere, adus şi-aici şi-acolo şi-orişiunde NIMIC şi NIMENI nu se poate-ascunde !!! !!! se ştie ce, dar nu se spune cum se ştie cum, dar nu se spune cine s-a dat cu naiba şi-a zvârlit pe drum precaritate ...

Bem apă fără vin! Bem vin fără apă! Dinspre teiul sprijinind Cerul să nu cadă pe Pământ, porneşte-nspre Toţi cel mai grav/serios Psalm al Ne/Uitării! Ascult sub stele perpendiculare/ stingându-se frumos galactogame,/ mă mir şi mă întreb de mult, adame:/ ce zgomot face cântecul când moare!?/ ori stau şi-aud sub ramuri tăcătoare/ cum asfinţesc atâtea luni de miere/ sub minunate triluri în cădere:/ ce zgomot face cântecul când moare!/ ori vântul care fluieră-n splendo ...

!!! nu mă aşteptam să vină, dar a venit - şi chiar a fost frumos, a fost minunat !!! !!! uite, acum sunt exact în toiul frumuseţii, sunt şi subiect, sunt şi predicat, am deschidere şi dezlegare la toate am chiar şi INFERN personal, am totul la unghia mică, am aer de mare - lumea se uită şi strigă „bravo” şi „halal” !!! !!! nu mă aşteptam să vină, dar a venit - şi chiar am crezut că palma pe creştet mi-a pus dumnezeu !!! !!! uite, acum îmi amintesc vocea poetulu ...