Din colecţia "Cele mai triste/frumoase poezii rămase tablou" DOUĂ MĂȘTI (II) (mic... tratat de teatru)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Cât sacrificiu-ntru perfecţiune
cu doi actori... atât... ce să ascundă
când piesa (nu)-i pe placul tuturor -
extaz şi agonie-ntr-o secundă?!

Divină şi demonică lucrare -
joc de-ntremat şi destrămat la vise...
aplauze... urlări... fluierături...
şi uneltiri năprasnice-n culise!

Poftiţi, vă rog... poftiţi în caruselul
cu tot ne/viul pus la încercare -
actorii noştri sunt şi dramaturgi
ai clipei cu sclipiri ne/muritoare!

Acum veniţi... acum nu se termină...
numai „acum” trăieşte în pursânge...
bateţi din palme, sunteţi în flagrant -
O MASCĂ RÂDE ȘI O MASCĂ PLÂNGE!

Citit 4589 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.