Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" DOUĂ VEȘNICII (reverie)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) vreau să te văd... şi nu pot să adorm

de-atâta şi atâta AŞTEPTARE,

dar te visez - cu ochii mari, deschişi -

în viaţa şi în moartea următoare,

aşa, ca şi cum (n)-ai fi fost oricând

fir scump, de borangic, de levănţică,

lumină călăuză-n cercul trist

al VEŞNICIEI CU VITEZĂ MICĂ (!)

(!) vreau să te-aud... şi nu pot să-nţeleg

această sibilinică TĂCERE,

nu pot să-mi şterg icoana ta din gând

şi lacrima din punctul de vedere,

mă învârtesc în cercul de mai sus

şi de mai jos - nu, nu, nu mi se pare:

mă strigă întunericul curat

al VEŞNICIEI CU VITEZĂ MARE (!)

Citit 4150 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.