PE MARGINEA ACEASTA A LOCULUI ACELA
E MARGINEA ACEEA A LOCULUI ACESTA –
nu se aude nimeni şi nu se vede nimeni,
celestul stă-ntr-o doară şi tace cu celesta (!)
nimic-nimic n-arată c-a fost şi-o să mai fie
vreun suflet al mişcării în sine, pentru sine –
şi nici o fulgerare de gând ori ipoteză
nu răscoleşte starea, nu face rău sau bine (!)
adio izbândirii în cest ne/drept estetic,
în cest fără acolo, în cest fără aicea –
ce simplu psihedelic, ce pur paradigmatic,
dar nici o nebunie nu tulbură matricea (!)
nu mai des/cântă nimeni o arie cu cercul,
cu perpendiculara şi nici cu paralela –
PE MARGINEA ACEEA A LOCULUI ACESTA
E MARGINEA ACEASTA A LOCULUI ACELA (!)