Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) nici eu nu pot, dar nu se vede.../ că stau cu faţa la perete
şi-aştept oglinda, ştii tu care:/ ochii tăi semne de-ntrebare -
răspunsul, poate, se ascunde/ în sanctitatea lor amară,
cum se ascund, de mult, afară,/ fermecătoare şi rotunde,
uitările-nspre ici şi colo,/ spre-n sus şi jos, mai acătării
şi mai avan ca un tremolo/ din perspectiva depărtării,
când peste pletele vioarei/ vine arcuşu-apropierii
şi sună simple vorbe: oare-i/ astăzi? ori mâine? dacă ieri-i (?)
(!) nici tu nu vezi, dar nu se poate.../ fiindcă ai ochii la spate
şi-aştepţi oglinda, ştiu eu care:/ ochii mei daţi la lumânare -
răspunsul stă cuminte-n ceară,/ adică arde şi coboară
n-acelaşi timp şi-aceeaşi vreme/ cu strălumina demiurgă,
lăsată-n veci să ne străbată/ şi să vedem, apoi, cum urcă
spre început, şi nu se teme/ de însăşi moartea-i niciodată,
când peste plete şi misterii/ umblă arcuşul depărtării:
e azi? e mâine? dacă ieri-i?... vrei mai avan? mai acătării (?)
