La scurt timp după ce a fost învestit în funcţia de preşedinte al Ecuadorului, în anul 1895, generalul Eloy Alfaro a anunţat că urma să fie construită o linie de cale ferată care să lege oraşul de coastă Guayaquil de capitala Quito. Ideea n-a fost primită bine de politicieni, care considerau că în Anzi nu se va putea circula niciodată cu trenul. În ciuda rezistenţei opuse de clasa politică, Alfaro a contactat o companie de construcţii din SUA, pentru a realiza "cea mai periculoasă cale ferată din lume". Acordul semnat de guvernul ecuadorian şi firma nord-americană a stat la baza înfiinţării grupului "Guyaquil and Quito Railway Company", care a demarat procedurile de construcţie în 1899. Construirea unei căi ferate în inima munţilor a fost un proces greu de realizat. Muncitorii au trebuit să facă faţă activităţii seismice din zonă şi a condiţiilor meteo instabile, să încerce să se apere de boli şi de animalele sălbatice din împrejurimi. Cea mai dificilă problemă întâmpinată a fost construirea unei porţiuni de cale ferată pe o stâncă cunoscută de localnici sub numele "Nariz del Diablo" ("Nasul Diavolului"). Se spunea despre aceasta că era blestemată de Diavol, deoarece acesta nu dorea ca pe stâncă să fie construită o linie de cale ferată. Muncitorii spuneau că încălcarea dorinţelor lui Satan a făcut ca numeroşi colegi de-ai lor să îşi piardă viaţă. S-a estimat că, în timpul realizării construcţiei, peste 2.000 de oameni au murit din cauza bolilor, a muncii excesive şi a climei dificile. Calea ferată a fost inaugurată în 1902 şi a fost utilizată, cu întreruperi, până în 1997, când a fost închisă din cauza daunelor majore provocate de alunecările de teren. La ora actuală, o porţiune a căii ferate, de aproximativ 12 kilometri, este folosită în scop turistic.
sursa: descopera.ro
