Când vei spune „Munţii Bucegi”, de îndată ochii minţii tale vor vedea piscuri semeţe şi înzăpezite, stânci sure, pajişti alpine şi nesfârşite păduri de conifere. Atunci când ne gândim la cei mai cutreieraţi munţi din România, sunt şanse mici să facem vreo asociere mentală cu noţiunea de mlaştină. Asta doar dacă ne numărăm printre cei care n-au avut încă ocazia de a vedea Turbăria Lăptici. Mulţi au avut deja prilejul să afle iar alţii vor afla abia acum că, în Bucegi, la mare înălţime, se află o mlaştină interesantă. Şi interesantă e puţin spus.
În trecut, Turbăria Lăptici nu avea prea mulţi oaspeţi, în afara cercetătorilor. Lipseau amenajările şi absenta… faima locului. Dar acum numărul curioşilor ce străbat aleile construite din lemn de brad creşte de la an la an. Curiozitatea le dă ghes românilor pentru a vizita un areal unic, în care se dezvoltă specii neobişnuite de plante. Este un obiectiv turistic ce poate fi străbătut cu uşurinţă, fără vreo sforţare. O plimbare lejeră, dar instructivă şi plăcută ochiului. Turbăria este deschisă pentru turişti din primăvară până în toamnă, târziu.
Turbăriile sunt zone mlăştinoase, având o vegetaţie specifică şi abundentă. Prin descompunerea în condiţii speciale a resturilor vegetale care se adaugă an după an şi strat peste strat ia naştere turba. Aceasta este o formă de cărbune, unul net inferior faţă de huilă sau antracit. Ca varietăţi de cărbune superior, huila şi antracitul îşi au originile tot în turbă. Însă provin dintr-o turbă care s-a format cu milioane şi milioane de ani în urmă, în epoca numită Carbonifer, un ev caracterizat de o vegetaţie luxuriantă. Spre deosebire de muşchiul de turbă care se dezvoltă azi în Turbăria Lăptici, muşchiul din Carbonifer atingea înălţimi uimitoare, de peste 20 de metri. Nici alte plante, precum ferigile, nu se lăsau mai prejos.
Ca localizare, Turbăria Lăptici se află în comuna Moroeni, judeţul Dâmboviţa, în apropierea hotarului cu judeţul Prahova. Obiectivul se află relativ aproape de Lacul Bolboci. Lucru destul de neobişnuit pentru o mlaştină, altitudinea la care este situată Turbăria Lăptici este de aproape 1.500 metri. Fiind o zonă protejată, turistul nu-şi va putea instala cortul (şi grătarul) unde doreşte şi nici nu poate călca în afara podeţelor special amenajate.
La faţa locului, poate fi observată o floră diversă, din care fac parte plante rare şi foarte rare. Mesteacănul şi pinul de pădure fac casă bună cu molidul, salcia pitică, ienupărul, afinul şi merişorul. Ca plante mai deosebite, fac parte din peisaj pipirigul, rogozul, trifoiul roşu. Grosimea stratului de turbă aflat sub stratul de muşchi şi ierburi ajunge până la un metru. În acest mediu aparte îşi găseşte adăpost şi tritonul carpatic, un amfibian ce vieţuieşte în Carpaţii Orientali şi Meridionali ce aduce, ca aspect, cu un mormoloc.
Suprafaţa pe care turiştii o pot parcurge şi viziona nu este prea întinsă. Nu acelaşi lucru ar putea fi spus şi despre aria protejată în integralitatea sa, care ocupă o suprafaţă de 15.000 de metri pătraţi. Salcia de turbă (Salix myrtilloides) este o specie vegetală ce poate fi văzută doar în Turbăria Lăptici sau… în alte ţări. Fiindcă în România specia n-a mai fost observată în altă parte.
Sursa: cunoastelumea.ro
