Dacă-i goală, o văd plină (plină cum o luna goală)...umbră dezbrăcată (albă) ca mireasa-n catedrală!Dacă-i  veche, o văd nouă (nouă cum o haina veche,ne-mbrăcată, vreo o dată, de un om fără pereche)!...Dacă-i rece, o văd caldă (caldă cum o ploaie rece,vara, când nisipul fierbe, zburdă, zbiară şi petrece)!...Dacă-i fiară, o văd blândă (blândă cum numai o fiarăcând îi duci la moarte puii... dar pe ia o zvârli afară)!...Dacă-i dacă, dacă-i unde... chiar � ...

De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie. Uite-aşa mă împinge: "să mă satur de îndurare, să mă satur de milă, să mă satur de tot şi de toate... şi să nu mai uit în vecii vecilor că lacrima (adevărată) este singurul cuvânt care nu se plânge!"De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie... şi uite-aşa profeţeşte: "dacă zborul este un motiv de infatuare pentru aer, şi dacă alt/felul de a vrea nu mai este avut de ...

Din locul în care mă aflu în fiecare secundăvăd cel mai bine cum se apropieşi cum se înfăşoară funia de parşi laţul de gât,cum se opreşte şi îngheaţă sângele în dropie,cum calea laptelui stă-n echilibru precarşi cum tot Unu (se) face urât,din ce în ce mai urât...de parcă privirea nu a fost niciodată rotundă:vezi cum animalul îşi devoră părinţii şi puii,cum cubul seduce şi ronţăie sfere,cum inima pâlpâie pe linii moarteşi încetează lângădomnul care vorb ...

Doamna aiasta din barul aista mă priveşte frumos! şi foarte frumoasă! dar mult mai mult decât a naibii de frumoasă-i aiastă doamnă! bineînţeles, sunt mai mult decât lulea îndrăgostit de ea! vreau să-i dau o floare, dar ea-mi spune marţial: lasă, prostule, aşteaptă să se facă toamnă!... Parol, numai şi numai de dragul ei beau bere aici! eu nu am bani, însă beau toţi banii prietenului meu! beau şi mă holbez (elegant) la minunea de după tejghea! şi ochii doamnei parcă- ...

Ce somn!... ce minune scoboară din vis/ şi-mi bate la poartă!...şi dorm... şi mă-ntreb: oare cine-a închis/ şi cine mă iartăde cele păcate mai mari şi mai mici/ şi multe şi dese,cam câte au fost şi s-au dus de aici/ atâtea mirese?Mă duc să-i deschid şi s-o văd şi să-i cer/ sărutul din urmă...acel care-mi şterge tristeţea din cer/ şi jalea din turmă,fiindc-am lăsat-o acolo, atunci,/ cu câinii, departe,aşa, fără fluier şi fără porunci,/ mâncare la moarte!...Ş ...

Pe omul acesta îl ştiu dinainte de a-l cunoaşte...(el zice că mă cunoaşte dinainte de a mă şti)...ce om este omul acesta! - îmi spun şi mă mirvăzându-l fericit în fiecare zi! Parcă ieri l-am văzut la coadă la pâine...(murmura mărunţel nişte înjurăturifiindcă mai avea un cumpărător în faţăfoarte liniştit şi lămurit şi murdar de firimituri)! Stătea la coadă la pâine şi mânca pâinecumpărată de ieri, cumpărată de alaltăieri...(eu nu mâncam nimic la spat ...

Aici, taman aici, unde mă pregătesc să scriu această lucrare de control, locuieşte satul. Satul acela, fost acesta. Şi, aici, exact aici, în fostul acesta, toate casele sunt la marginea satului, parcă aşteaptă pe cineva. Parcă aşteaptă aşa, continuu, pe cineva discontinuu. Pe cineva, care vine rar, ori nu mai vine, ori a uitat că suflarea satului, cu tot cu sat, stă numai al marginea satului şi nădăjduieşte până la moarte. Şi nu numai că nădăjduieşte, ci şi crede. Aic ...

Uite: pe strada Domnească, alături de o bancă veche şi încărcată cu amintiri rele şi bune, văd un om/bărbat fără picioare, cum stă şi tace într-un cărucior! Lângă el, pe bancă, stă o femeie naltă, distinsă, tăcută, elegantă, rece, în rochie clasică, picior peste picior!Uite: bărbatul acesta nici nu vorbeşte, nici nu lăcrămează, nici nu se vaietă că-i nenorocit! Dar nici nu întinde mâna! Şi nici nu cere cu vorbe! Şi, chiar dacă nu cere, nici eu nu am să-i d ...

(!) de când nu mai vine maria/ miroase-a pustiu în grădinăşi luna nu vrea să răsară/ nici nouă, nici goală, nici plină (!) (!) nu pot înţelege de cine,/ de ce, până când, până unde/îi este atâta de frică/ şi-mi pune pustiuri sub frunte (!) (!) încolo, încoace, aiurea/ măsor aşteptările toate,dar nici o scrisoare nu vine/ să-mi spună ce face departe (!) (!) vin păsări mai grele ca vremea,/ mai lungi ca lumina pe caremi-a dat-o maria, odată,/ din singura ei lumâ ...

Ca mâine... vine Primăvara,/ ca mâine... musca dă din coate/ ca să ajungă primă doamnă/ şi controloare pe gunoi,/ va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de ce date.../ iar noi ne vom striga din moarte/ toţi Voievozii înapoi!// Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să mângâie Norodul?/ Sigure că da!... Şi-o să ne spună/ că suntem blegi, şui, mameluci?/ Sigur că da!... Şi-o să ne-nveţe/ cum ne salvează eşafodul?/ Sigur că da!... Dar musca noastră/ ne ţine Ţara pe chit ...