Îţi mulţumesc pentru că nu m-ai lăsat să te pierd/ în inima pădurii cu Sufletul pe dinafară!/ Toate păsările păsătoare şi toţi lupii nepăsători mi-au şoptit:/ "să nu te grăbeşti nici o dată,/ nici pentru prima şi nici pentru ultima oară!"//Îţi mulţumesc pentru că nu m-ai lăsat să te pierd/ în mijlocul câmpiei,/ unde nu se vede nici un fel de orizont apropiat!/ Toţi greierii şi toţi licuricii mi-au spus:/ "iubeşte şi iartă, iartă şi iubeşte neîncetat!"//� ...

nu las nici o urmă-n urmă,/ tot şterg, nu vreau să se ştiec-am furat o clipă albă/ dintr-o neagră veşnicieşi-am umplut-o cu nimicuri,/ amăgiri şi balivernecu minciuni (ne)vertebrate/ şi scălâmbăieli moderne...până când biata secundă/ a spus că nu mai suportăclocotul din carotidă/ şi îngheţul din aortănu mai las nimica-n urmă,/ mintenaş m-apuc de treabă,n-am sfială, n-am regrete.../ (cine ştie să priceapăce-nsemnează ceastă vrere/ de totală curăţie,a trăit ...

Dragă (şi scumpă) Marie de la Argintărie, mult mai dragă (şi mult mai scumpă) decât Maria de la Prefectură şi decât Maria de la Primărie, te rog foarte frumos să te aşezi pe scaun, pe fotoliu, pe gânduri... pe ce ai şi vrei şi poţi şi ştii  să te aşezi, numai pe picioare să nu stai! Fiindcă, parol, ceea ce urmează pentru ca să-ţi destăinui te poate secera, te poate doborî, te poate nimici!... Sigur că da, este foarte adevărat că nu ţi-am răspuns în timp util l ...

În spaţiul plin cu paralele dreptemă simt stingher, mă simt urât, mă simt murdar...până şi steaua mi-i urâtă, mi-i murdarăşi nu-mi mai dă lumină perpendicular!În spaţiul plin cu paralele dreptenu sunt nici sfânt, nici drac, nici tot şi nici nimic,plătesc tribut unui principiu fără suflet,nu râd, nu plâng, nu strig... la ce/de ce să strig?În spaţiul plin cu paralele dreptemă uit ca zimbru-n lung şi-n lat şi-n sus şi-n josşi-n calendar... şi nu dă nimeni dezlegare ...

Am să te aştept! Cum să nu te aştept? Am să mă aflu acolo! Sub felinarul acela afumat am să mă aflu şi am să te aştept! Cred că n-ai să mă păcăleşti şi de data asta! Ştiu, eşti o păcălitoare frumoasă, râvnită, pândită, fascinantă! Eşti cântată şi descântată! Eşti sperare şi disperare!  Nu cred că există vrun muritor care să nu te visat măcar o dată! Care să nu te fi rugat să-i pui o vorbă bună la Cel de Sus! Că tu eşti apropiata Lui, a celui care n ...

M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos)dar mă înving ideile lui tata!Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe josşi netezind cărarea luminii cu lopata!Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis)filozofia şarpelui de casă!Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins...dar nu fac nici lumină... şi sunt şi umbră arsă!Dar vine (deodată) chiar timpul să alergpentru ca să-l ajung mai repede pe tata...să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc,iar cântecul de leagăn s ...

Când te loveşti prima oară de lumina-i, îţi vine să crezi că ţi-a pus Demiurgul mâna în cap, chiar dacă nu ştii nimic despre Ea şi despre Demiurg. Nu înţelegi rostu-i general şi particular, nu ştii să spui dacă-ţi place sau nu-ţi place, dacă e bine ce face sau dacă nu-i rău ce faci. Pur şi simplu, stai pur şi simplu şi te miri fără să ştii ce-i mirarea. Apoi, după prima secundă în aceste coordonate, devii impur şi complicat, smiorcăi, faci nazuri, începi să ...

pe marginea aceasta a locului acelae marginea aceea a locului acesta -nu se aude nimeni şi nu se vede nimeni,celestul stă-ntr-o doară şi tace cu celestanimic-nimic n-arată c-a fost şi-o să mai fievreun suflet al mişcării în sine, pentru sine -şi nici o fulgerare de gând ori ipotezănu răscoleşte starea, nu face rău sau bineadio izbândirii în cest ne/drept estetic,în cest fără acolo, în cest fără aicea -ce simplu psihedelic, ce pur paradigmatic,dar nici o nebunie nu tulbur� ...

Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i din ce în ce mai rară/ în părul tău din ce în ce mai lung.../ poate aştepţi sau pleci în altă gară/ unde nu pot cu mine să ajung// Nişte oglinzi abandonate-n ciuturi/ îmi spun că sunt, că ai trecut � ...

Tovarăşul Nae Chiftea locuieşte în Ţiglina IV. Locuieşte într-o odaie cu două uşi: una la intrare şi una la ieşire. Nu (mai) are pe nimeni. Are doar şaizeci de ani şi o pensie mică. Aşa de mică, încât îi încape în buzunarul de ceas. Ceas nu are. Dacă vrea să ştie câte ore mai are până la moarte, se uită la ceasul vecinei. Că asta are o mamă de ceas, cam de şapte-opt şchioape bune în diametru, şi-l ţine bătut în peretele din balcon, să vadă lumea şi să cit ...