* Kafka. Un autoturism s-a "proptit" în mine pe trecerea de pietoni, sub ochii poliţistului rutier care dirija traficul, într-o intersecţie intens circulată din Iaşi. S-a petrecut cu câţiva ani în urmă, pe când eram studentă, şi, din fericire, n-a fost nimic grav: câteva vânătăi şi-o sperietură. Partea interesantă s-a petrecut abia după ce poliţistul rutier m-a legitimat - doar pe mine, pentru că şoferul s-a scuzat că n-are actele la el, iar apoi m-a pus să semnez procesul verbal al accidentului în calitate de MARTOR. Când i-am spus că eu sunt, totuşi, pietonul lovit, mi-a replicat în dulcele grai moldovenesc: "Da’ ci, don’şoară? Ti-o omorât!".
Scena absurdă mi-a revenit în minte aseară, când îl ascultam pe tatăl tinerei care putea deveni prima victimă a ucigaşei de la metrou cum povestea pe la câte secţii de Poliţie a umblat pentru a sesiza ce-a păţit fiica lui. Şi că tentativa de omor asupra fiicei lui a trebuit să aştepte, în cele din urmă, audierea unei doamne căreia i se furase geanta în metrou… Fireşte, un fapt mult mai grav decât o crimă! Şi care merita toată atenţia poliţiştilor. Timp în care tânăra care urma să fie ucisă îşi trăia ultimele clipe de viaţă. Absurd!
