*Nedrept. Răzvan Ciobanu a murit o singură dată, pe 29 aprilie, într-un accident rutier, dar de atunci încoace, amintirea, tot ceea ce a reprezentat vreodată ca persoană publică sau ca simplu muritor de rând îi sunt ucise de câteva ori pe zi, în zeci de pseudoştiri difuzate la televizor, pe reţelele de socializare sau prin tabloide. Viaţa personală, lucrurile rămase în urmă, gesturile celor apropiaţi cu adevărat sau de conjunctură sunt disecate şi răstălmăcite. Şi zeci de neaveniţi, în frunte cu vrăjitoarele care, mai nou, îi prezic retroactiv dispariţia.
Prin noianul de mizerii care curg mai abitir ca Dunărea, s-a strecurat și textul emoţionant scris de Andreea Raicu, cea care, invitată prima oară la festivalul de film de la Cannes, a purtat o creaţie Răzvan Ciobanu: „Mi-aduc aminte că am simțit privirile admirative ale celor din jur, însoțite de întrebări despre creatorul rochiei pe care o purtam, iar eu eram atât de mândră, pentru că cel care o crease era chiar lângă mine. Îmi doresc să nu rămână în mintea oamenilor doar ca un om dezechilibrat şi controversat, în căutare de senzaţional. Vreau să rămână şi acea parte mai puţin vizibilă în ultimii ani ai omului extrem de talentat, creativ, super amuzant, empatic, grijuliu şi care ştia să fie un prieten”.
