Moto:
„singurătatea-i geam de monastire/ prin care-şi cerne timpul puritatea/
din/spre trecut sau din închipuire/ răstălmăcind mereu divinitatea”
(Iolanda Cremene)
somn de oglinzi uitate pe clavir
chiar la ultimul concert pentru doi şi o singurătate,
şi numai poezie, şi numai poezie,
şi numai fără de care nu se mai poate !!!
somn pentru era odată ca niciodată
o vioară care nu m-a lăsat s-o des/cânt –
vioara semăna cu o lebădă nevertebrată,
eu semănam cu stradivarius din când în când !!!
somn pentru este frumos, dar nu ajunge la mine
nici cât durează o clipă în oglindă
fiindcă spaţiul a mâncat tot timpul
şi nu mai are când/cine să mintă !!!
sumă de cvarte şi cvinte şi octave
alunecă în somn – doi nu mai sunt împreună
până când încă o dată odată ca niciodată
va umple singurătatea şi oglinda – noapte bună !!!