Din colecția "Cele mai frumoase antume rămase tablou"
Aşa mi-a zis:
fiindcă trebuie să ajungi la capătul celălalt,
vorbeşte cu drumul şi cu florile de câmp,
ai grijă de inimă, să-i fie cald
în lumea asta rece, care surâde strâmb!
Aşa mi-a zis:
fiindcă acest capăt stă dincolo de zare,
trebuie, mai întâi, să ajungi în zare,
unde te aşteaptă două curcubee,
unul mic şi unul mare,
unul de bărbat şi unul de femeie!
Aşa mi-a zis:
să nu-l iei pe cel de bărbat,
fiindcă-i păcălitor şi ascunde rogvaiv în carâmb,
are cal de lemn şi leagănă atene şi rome în pat,
durează puţin şi umblă cu sufletul strâmb!
Aşa mi-a zis:
ia-l pe cel de femeie, fiindcă-i mai cald,
nu are nimic în minus, nu are nimic de ascuns...
ia-l şi, chiar dacă nu există capătul celălalt,
poţi să strigi toatei lumi: am ajuns! am ajuns!
