Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) pot ieşi într-o clipită din secunda asta lungă –
pot fiindcă port limbajul veşnic al deşertăciunii,
pot fiindcă am nimicul care poate să-mi ajungă:
unii spun că numai alţii, alţii spun că numai unii (!)
(!) pot intra fără oprire chiar în moartea asta scurtă –
Pot fiindcă-mi cer părerea toţi mărunţii, toţi înalţii,
pot fiindcă toată viaţa mi-am ascuns-o într-o turtă:
alţii spun că numai unii, unii spun că numai alţii (!)
(?) dacă pot, cine mai umblă pe şotronul din ogradă,
cine-şi mai aduce-aminte cum şopteşte apa-n ciuturi,
cine mai visează timpul, cine poate să mai creadă,
cine mai sădeşte greieri, cine mai culege fluturi (?)
(?) dacă pot, cine-o mai bate vântul ca să meargă moara,
cine o mai bate apa-n piua lor şi-a dumneavoastră? –
unii spun că-i bună ziua, alţii spun că-i bună seara:
noapte bună, miozotis... frunză verde floare-albastră (!)
