„Ceva mai frumos eu n-am văzut niciodată!”, a fost primul meu gând, la vederea mării de trandafiri roşii de pe scena Galei Premiilor UNITER.
Citisem în comunicatul de presă că „sursa de inspirație pentru crearea spațiului scenografic este impresionismul lui Claude Monet, îmbinat armonios cu Trofeul UNITER - operă a artistului plastic Ion Bitzan. Inovaţia decorului transformă scena într-un organism viu, un personaj care se mişcă, dansează, ascunde, dezvăluie, creează şi recreează la nesfârşit atmosfere naturale”…
Dar aşa ceva, părea dincolo de cuvinte! „Deşi timpurile sunt tulburi şi potrivnice, deşi trăim în proximitatea unui război şi turbulenţe politice şi ameninţări extremiste ne paralizează gândirea, în continuare avem acest privilegiu de a ne exprima prin teatru, de a construi punţi, pur şi simplu de A FI prin Cultură”, spunea, la începutul Galei, Dragoș Buhagiar, președintele UNITER.
Am urmărit fascinată cele cinci ore de transmisie în direct, m-am năpustit să scriu când Oana Mogoş a rostit de şase ori numele Galaţiului cu Trofeul UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol principal în mână, apoi m-am bucurat de spectacol, de valorile premiate, de magia scenei.
Până când… mi-au picat ochii pe două dintre comentariile care se înghesuiau pe pagina de Facebook a UNITER, chiar la transmisiunea în direct a Galei: „O plăcere să tot asculţi analizele politice spuse de dl V. Stan şi dl. M. Tucă, măcar aşa ne mai luminăm din bezna manipulărilor”. Ăăă, poftim?! „De căpuşele astea doar o nouă orânduire mondială ne scapă”, m-a lămurit alt comentariu. Of, Doamne!
