î* Bella Italia. Recunosc cinstit, n-aş şti să găsesc un calificativ pe măsură pentru a descrie ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Milano-Cortina. Grandioasă, spectaculoasă, uimitoare… sună modest pentru tot ceea ce am văzut vineri seara în transmisiunea directă a TVR 1. O Italie cu tot ceea ce are ea mai frumos şi mai bun. Cu sclipire, cu emoţie, cu ingeniozitate şi fantezie, căldură şi cu umor, onorând(u-şi) istoria, cultura, creaţia, tehnologia, evoluţia… umanitatea.
Mi-ar fi greu să aleg pentru a descrie doar unul dintre tablourile create, care s-au succedat de-a lungul festivităţii. Înălţarea inelelor olimpice a fost cu siguranţă surclasată de momentul în care scena a devenit o galaxie în mişcare, urmată de aprinderea flăcării olimpice în „cuvele” din aluminiu aeronautic, cu designul inspirat de faimoasele noduri geometrice ale lui Leonardo da Vinci.
Însă cel mai viu şi mai vibrant moment - desigur, dincolo de emoţia defilării sportivilor - a fost oferit de comedianta Brenda Lodigiani. Fără vorbe! Doar o succesiune a celor 25 de gesturi cu mâinile pe care italienii le fac zilnic: o adevărată lecţie de comunicare italiană.
Desigur, după atâta armonie trebuia să se strecoare şi-un pui de controversă! Că solista americană Mariah Carey n-ar fi cântat tocmai live „Nel blu, dipinto di blu”, piesă cunoscută și sub numele de „Volare”. Şi că a avut un prompter pe care versurile erau transcrise fonetic... Organizatorii festivităţii au refuzat să comenteze. Dar la atâta armonie, merge şi o sămânţă de mister...
