* „Liceu, cimitir al virginităţii mele”. Pe vremea mea - ştiu că o să încep precum babele - ne ascundeam în toaleta liceului ca să fumăm. Nori grei de fum ieşeau din încăperea unde nici regele nu intra călare, de îndată ce se termina pauza. Se răsfoiau reviste deocheate şi eventual se mai punea la cale comiterea vreunui chiul în grup. Alo, am spus chiul, nu sex în grup! Ehei, fuse şi se duse. Nu mai tace presa pe tema toaletei devenită platou de filmare pentru scene XXX între doi boboci. Ce sărut furat pe holuri ori pe drumul dintre casă şi liceu, ce flori lăsate în pupitru ori bileţele de dragoste, scrise cu fierbinţeala sentimentelor şi trimise în timpul orelor. Mă şi întreb cum ar fi sunat poezia lui Bacovia „Liceu, - cimitir/ Al tinereţii mele/ Pedanţi profesori/ Şi examene grele.../ Şi azi mă-nfiori”. Liceu, cimitir al virginităţii mele, săraci profesori, examene video, şi azi mă-nfiori! Mai rău decât pe Bacovia!
* Amintiri în rochie albă. Niciodată nu i-aş dat Florentinei Opriş prea mulţi ani de maturitate şi, mărturisesc, am făcut ochii mari când i-am văzut fiul - un tânăr frumos şi drept - care părea, mai degrabă, fratele ei mai mic. Şi, ca orice mireasă curajoasă, care a împlinit 25 de ani de căsnicie, adică nunta de argint, Florentina Opriş a îmbrăcat rochia albă a cununiei. Silueta îi permite, ar zice unii. Atâta doar, că la braţul ei nu era nimeni şi nimeni nu s-a grăbit să titreze „nunta (de argint) a anului”. Unde era mirele? În Cer. Povestea e dezarmant de simplă: anul acesta, Florentina Opriş şi soţul ei, Sorin, ar fi trebuit să serbeze nunta de argint. Numai că, din păcate, Sorin a fost răpus de o boală gravă, în urmă cu exact un an. Dar pentru că viaţa merge înainte, Florentina i-a dus mai departe planurile şi a lansat cea de-a doua carte a ei, intitulată, după dorinţa soţului „Trup şi suflet”. Şi a purtat cu această ocazie o rochie albă-bej, ca de mireasă, cu gândul la nunta de argint. E şi asta o lecţie de Om, să scrii cărţi despre bucuria de a trăi sănătos şi frumos, când destinul te-a lăsat, absurd şi nedrept de timpuriu, văduvă.
