Când un politician se retrage, nemulţumit de clasa politică, şi apoi se întoarce într-însa declarându-se la fel de nemulţumit, există serioase dubii că până şi el însuşi crede cu adevărat în CE SPUNE. Cât despre CE FACE cam toată lumea e de acord în privinţa politicanului Nicuşor Ciumacenco: mai nimic.
Dar vorbeşte. Mai nou, alături de alt inocent al politicii gălăţene, Doruleţ Resmeriţă. Se joacă împreună de-a politicienii cum prind o pauză între protestele din faţa sediului PDL.
Bineînţeles, vor sări destui ca să-mi reproşeze că îi acuz aiurea pe cei doi de politicianism pueril, că le diminutivez forţat prestaţiile făcând mişto de prenumele lor de care ei nu-s vinovaţi. Chiar de-ar fi aşa, pot eu să fac mai mare haz de prenumele şi renumele lui Ciumacenco şi Resmeriţă decât fac ei înşişi prin declaraţii precum cele de mai jos?
Acum vreo lună au anunţat că în 2016 vor candida din parteai PDL la Primărie, respectiv la preşedinţia Consiliului Judeţean. Cei doi au pierdut o adevărată ocazie să tacă şi nu doar pentru că au picat testul de integritate la alcătuirea listelor de candidaturi parlamentare în decembrie. Dar ei nu sunt altceva decât nişte bieţi interimari în conducerea filialei locale a PDL-ului, puşi acolo să nu uite electoratul că mai există partidul până se decide dacă înving tocurile şi poşeta sau buldogul cu tripleta.
Dar absolut ingenuu se dovedeşte Nicuşor. Ca un copil care descoperă ce interesante îi sunt jucăriile abia după ce i le ia altul, el critică studiul de fezabilitate al tunelului pe sub Dunăre. "Cu 10 milioane de euro putem, de exemplu, asfalta Brăilei, Domnească, Coşbuc şi să avem Noul Galaţi", susţine fostul viceprimar. Dar când era el la putere, n-a reuşit măcar să termine licitaţia de nouă milioane de euro pentru strada Traian, darămite s-o mai şi asfalteze.
Altminteri, cei doi sunt acum foarte drăgălaşi, ca toţi copiii care se joacă în legea lor la grădiniţa de la partid şi nu mai dau iama prin lucrurile şi mai ales buzunarele celor mari.
Clasa zero barat