* Măi Dracula, nici de-o omletă nu ţi-a ieşit! „Călcăm pe ouă la Eurovision”, scriam în Tv Mania când Cezar Ouatu a fost desemnat să ne reprezinte la Eurovision, pentru că, în selecţia naţională, îi patinase vocea de parcă alunecase pe vreun gălbenuş. Degeaba mi-am dorit să intrăm măcar în primii cinci. Las’ că şi locul 13 e bun, că-i la jumătatea lui 26, câte cântece au fost în finală! „Nici măcar Moldova nu ne-a dat 12 puncte, ci doar zece, deşi noi i-am dat punctaj maxim”, se lamenta prezentatoarea TVR, care mai devreme înfierase de zor votul geopolitic. Ia mai slăbiţi-mă cu scuza asta! Da’ când Paula Seling şi Ovi, Mihai Trăistariu sau Luminiţa Anghel le-au suflat în ceafă premianţilor, votul nu era tot geopolitic? De ce ei au putut şi Cezărică, Mandinga şi restul trupeţilor, nu? Pentru că au avut cu ce, adică au avut piesă şi prestaţie, nu o apariţie de nota 4 cât ne-au dat Suedia, Austria, Marea Britanie sau 6 cât am luat din Norvegia, Azerbaidjan şi Islanda! Dacă şi Dan Manoliu, şeful delegaţiei României zice că „Locul 13 nu e rău, ţinând cont de faptul că am fost «ciudaţii» concursului“, despre ce mai vorbim? Despre faptul că alea 12 puncte se dau cu „pile” - „relaţii” - „vecinisme” - „săru’mâna, de la mine pentru tine să ne fie la amândoi bine”, în vreme ce alelalte 10 şi 8 puncte se dau după inimă, nu după interes.
* Sentimente fără pingele. Eu am recunoscut încă de la prima semifinală că mi-a plăcut Danemarca, dar mărturisesc că mi-aş fi dorit să câştige azerii: au avut o coregrafie senzaţională! Cât despre învingătoarea Emmelie de Forest, a fost la fel de desculţă ca şi Loreen, campioana de anul trecut, şi la fel de simplă şi de tulburătoare, cu o piesă menită să-ţi facă pielea de găină „Only Teardrops”. Poate că vreodată o să învăţăm că simplitatea îţi atinge sufletul geopolitic mai intens decât un Dracula în rol de soprană de conjunctură. Acum nu rămâne decât să ne numărăm ouăle, pardon, alea 65 de puncte şi să ne întrebăm de ce le-au dat fraţii noştri de peste Prut 12 puncte ucrainenilor…
