* România cu poale-n brâu. Nu mă refer la plăcintele acelea moldoveneşti, veritabil dezmăţ culinar pentru pofticioşii fără prejudecăţi de siluetă, ci despre lumea „cu…lor goale”, ca să citez frac şi neaoş din Johnny Răducanu. Cer scuze pentru incultura mea muzicală, dar nu mi-e clar de ce DJ-iţele care mixează muzică prin cluburile patriei (adică freacă muzica altora transformând-o într-un zgomot ritmat isterizant) trebuie să fie musai goale de la brâu în sus. Or fi precum amazoanele care îşi tăiau câte un sân ca să poată trage mai bine cu arcul? Păi da, da' DJ-iţele nu-şi taie nimic, decât ca să-şi vâre la loc silicoane până nu le mai încape sutienul. Şi atunci îl aruncă naibii! În fine, dacă în privinţa sânilor remixaţi muzical m-am lămurit, n-am rămas cu dileme nici în privinţa dedesubturilor. Deunăzi, întrebată de reporterii Paparazzi Kanal D cu ce şi-a asortat rujul roz de pe buze, nonconformista DJ Wanda şi-a săltat discret fusta ca să ne arate cu ce se potriveşte - cu nuanţa bikinilor, la fel de roz. Mda.
* Justiţica pe centură. „Judecători care s-au vândut pe nimic”, titra mare România Tv. "Nimicul" era mai degrabă un "te miri ce" şi se măsura în kilograme de cărnuri, cârnaţi, litri de vin, ba chiar şi un pod. Da' un pod, nu un plod, în valoare de 3.000 de lei, făcut la vila unei judecătoare de prin draga noastră ţărişoară. Ca să te "pretezi" la un mezelic sau la un curcan bătrân, precum în vremea Chiriţei Bârzoi a lui Vasile Alecsandri, ori a unui pod cât juma' din salariul tău de magistrat pe o lună, chiar mi se pare bătaie de joc. Vorba unui consacrat în viaţă, dacă tot e să iei/dai şpagă, măcar fă-o vârtos, ca să ai din ce trăi după ce ieşi de la răcoare. Bizar este cazul unui judecător care i-a cerut favoruri sexuale împricinatei sale. Pentru ce? Pentru un amărât de partaj. Dom’le, dacă mita ori banala şpagă se dă şi în sex, atunci mă mir că duduia Justiţica, aia legată la ochi şi cu balanţa în mână, mai are cearşaful acela (toga) pe ea!
