Cu ochii la icoană şi la uşă (cel mai frumos adio)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: „plecarea lor n-a fost plecare,

            a fost aducere aminte

            că suntem îngeri, fiecare

            murdar de flăcări şi cuvinte”

                                             (anonim folk)

 

Ne adunăm ca nişte năzdrăvani...

(băieţi săraci şi veseli şi codane)...

şi alergăm spre satul celălalt

ca să mâncăm dulceaţă din borcane!

 

Bunica nu-i acasă, a plecat

pe dealuri, să prăşească păpuşoaie...

însă noi ştim unde ascunde cheia

de la dulapul sfânt, de la odaie!

 

Mâncăm în fugă, în tăcere, mult,

cu ochii la icoană şi la uşă,

cu frică...nu cumva să se întoarcă

bunica mamă, soacră şi mătuşă!...

 

Este târziu, este demult, e trist...

(între acum şi-atunci se lasă ceaţă)...

nu mai suntem frumoşi, abia suntem ...

adio, mama mamei...şi dulceaţă!

Citit 7340 ori Ultima modificare Vineri, 30 August 2013 15:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.