Aceeaşi glacială pan(o)(a)ramă (minună/ţie şi minună/mie)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Am visat că mă trezesc din somn...

şi deschid ochii...şi mă prind în joacă...

ştiu să joc, nu ştiu să joc, totuna-i...

(nu) are ce şi (n)-are cum să-mi placă!

 

Văd viitor naiv până-n prezent,

până-n trecut...nu ştie cine-l cheamă...

(s)clipiri ne/vii, ne/tot şi ne/pământ:

aceeaşi glacială pan(o)(a)ramă!

 

Şi joc, şi joc...mai bine ar, cultiv...

dacă-ngropare nu-i, nu-i dezgropare...

nu poate fi nici tot şi nici nimic...

dacă nu ară, nimeni nu (mai) are!

 

Ar câmpul drept din universul strâmb,

cu-n substantiv primit în moştenire

de la un fiu de fiu de fiu de fiu...!...

Răstorn doar brazd-adâncă şi subţire

 

cum poate fi doar marginea de sus

ori cea de jos a-nchipuirii care

coboară/suie vremuri vechi şi noi,

prin plug...numai aşa (nu) e-ntâmplare,

 

numai aşa se-ntâmplă răsărit

şi ridicat din/spre triumf, spre poamă,

înspre-un apus prezent în viitor...

şi (nu) se ştie (încă) cine-l cheamă!...

 

Ar câmpul strâmb din universul drept,

cu-acelaşi substantiv, fără simbrie,

de la un fiu de fiu de fiu de fiu...!...

Minună/ţie şi minună/mie,

 

dacă dormirea-i cea fără vrun vis:

lungă, adâncă, grea, odihnitoare...

dacă visez că dorm şi nu mai ar

în veci...până-n (s)clipirea următoare?!

Citit 7779 ori Ultima modificare Miercuri, 13 Ianuarie 2016 17:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.