Ion Zimbru

Ion Zimbru

Cântă în flăcări şi arde frumos pentru sufletul meu adormit

Marți, 17 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da! Nu ştiu pe unde, nu ştiu când şi nu ştiu cum intrase în odaie, printre cele banale şi multe şi simple substantive mărunte. Şi cânta. Nu cânta foarte tare, dar nici foarte încet. Cânta foarte clar. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit, dar şi liniştea sufletului tău treaz. Şi pe frunte îţi alunecau şi îţi cădeau visuri, parcă nici Dumnezeu nu voia să tulbure atâta frumuseţe devastatoare, parcă nici Dumnezeu nu mai voia să ia ce a dat din ...

O femeie după gratii (pastel de toamnă)

Luni, 16 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto:  "se surpă dorul... marginile lumii             (menghine reci) s-apropie de mine...             iar vine toamna, iarăşi mor salcâmii,             dar panta rhei tot panta rhei rămâne"                       & ...

Femeia unu, femeia doi... şi nişte muncitori de treabă (III)

Luni, 16 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Fata, adică femeia 2, ce să zică? Dă din cap/uşor în sus şi-n jos, în semn de aprobare. Ar da şi din mâini, da-s ocupate cu zarzavaturi. Iată-le, se opresc. Să se hodinească, cică. Se opresc din mers, nu din turuit. Femeia 2 începe direct cu luna de "mere": "Eu, după ce m-a luat omul, ne-am dus cu luna la neamuri. Ne-am distrat, am făcut rachiul, al meu s-a îmbătat ca porcul. Şi, în halul ăsta, ce să mai poată? I-am făcut nişte morală, iar el mi-a promis două luni dup ...

Din pântecul care-i din pântecul care-i... (pentru Petru Sandu, cititor profesionist, La mulţi ani!)

Sâmbătă, 14 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Întâi, o aude...(nu-i gata s-o vadă, n-o ştie, aşteaptă, mai are)... i-adâncă şi-i naltă... grădină-i, pârloagă-i, himeră-i, departe-i, aproape-i secunda în care se suie-n lumină şi-ncepe să plângă?! O vede, o soarbe... (începe să-i afle izvorul, vărsarea, sfârşitul)... şi-ntreabă: ai fost la-nceput? şi eu sunt la-nceputul (de alt fel) al meu?... când eram fără tine, a fost mai târziu? ori a fost mai degrabă? Dar ea nu răspunde... îl trece încolo, îl trece ...

Femeia unu, femeia doi... şi nişte muncitori de treabă (II)

Sâmbătă, 14 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Femeia 1, cam gâfâind supt povara sarcinii leguminoase şi într-un stil vecin cu delirul verbal, povesteşte cu lux de amănunte cum i s-a pregătit, cum i s-a declanşat, cum i-a evoluat şi cum i s-a operat o boală în aprilie, anul acesta: "Fato, s-auzi şi să nu crezi prin ce-am trecut, ce mi-a fost dat să trăiesc şi să păţesc, fiindcă defecţiunea asta mi se pregătea de mult, de dinainte de a începe, simţeam un fel de crampoane la glezna stângă şi un soi de înţepături d ...

Femeia unu, femeia doi... şi nişte muncitori de treabă (I)

Vineri, 13 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Strada pe care merg (înainte de a scrie acest text) nu-i lungă. E aproape scurtă şi-şi trăieşte amarul între Traian şi Coşbuc. Şi-i alcătuită dintr-un şanţ lat şi adânc pe mijloc. Pe marginile sale, mormanele de pământ suie şi coboară câte o cărăruie strâmtă şi periculoasă ca serpentina de alambic. Pe maluri şi prin groapă, răspândiţi strategic şi cuprinşi de lenea specifică puturosului convins că "merge şi aşa", stau sprijiniţi în lopeţi "muncitorii" ad ...

Două lebede negre (sigur că da? sigur că da!)

Vineri, 13 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "nisipul creşte ajutat de lună,             se rup iluzii, se destramă funii...             şi râd şi plâng deştepţii şi nebunii,             privindu-ne cum ardem împreună"                          ...

Două lebede negre (sigur că da? sigur că da!)

Vineri, 13 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
  Moto: "nisipul creşte ajutat de lună,             se rup iluzii, se destramă funii...             şi râd şi plâng deştepţii şi nebunii,             privindu-ne cum ardem împreună"                       &nb ...

Să rămâi grădină în ogradă (fără ruşine)

Joi, 12 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Domnişoară inimă de piatră,/ nici măcar un câine nu mă latră: semn de "hai la mine în grădină,/ a plecat, dar trebuie să vină!" Domnişoară cremene, cum poate/ eleganta mea singurătate de atâta vreme să se mire/ şi să-mi calce hainele de mire?! Domnişoară piatră nestemată,/ bată-te norocul să te bată: semn de "hai la mine în ogradă,/ vine luna, vine să te vadă!  " Domnişoară piatră, lângă tine/ sunt poet şi n-am nici o ruşine, tâlhăresc nimicuri importante ...

Numai acolo se ascund fluturii când plouă

Joi, 12 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu am încotro, sunt obligat să rămân aici, la cheremul Infernului, printre himere purificatoare, printre umbre celebre şi sfinţi afumaţi, printre păcătoşi smoliţi şi inocenţi aiuritori în cazanul tembel al inculturii!... din când în când, într-un remember răscolitor, mă apropii de mama!... (o văd mereu plecând spre cer, la trei paşi sub pământ! o văd mereu venind din pământ, la trei paşi de casa ei c ...
Pagina 642 din 755